Deși cele mai acerbe discuții din spațiul public se axează pe ideea lipsei personalului medical, din dorința deblocării posturilor care ar trebui ocupate de cei care au absolvit Medicina, poate ar trebui să se ia în discuție mai mult și respectarea programului de lucru, de așa manieră ca, medicul să fie găsit în cabinet în intervalul de timp declarat de dumnealui sau de unitatea în care funcționează.

Pacienți așteptând cu orele pe holuri reci și insalubre, medici care catadicsesc să consulte un bolnav după ce sunt apelați de vreun confrate sau de vreo persoană influentă (la rugămintea pacientului obosit și speriat), medici care nu răspund la telefon atunci când pacienții lor au nevoie de îndrumare, fac parte din coordonatele realității medicale actuale.

Recentele nemulțumiri față de scăderea punctului acordat consultațiilor medicale în medicina primară și medicina ambulatorie de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ar fi pentru pacienți justificate dacă ar fi dublate de un sistem mai organizat în care empatia și grija responsabilă față de pacient ar fi principii care să guverneze activitatea medicală.

Medicului de familie trebuie să i se redea responsabilitatea de a conduce un caz medical, nu să fie asimilat unui simplu emitent de rețete medicale și bilete de trimitere.

Pacientul își dorește o relație medic-pacient adult/copil, care să-i permită să poată comunica cu medicul care îl supraveghează, fie el medic de familie sau de specialitate, fie telefonic, fie prin relație directă, care să îi confere siguranța unei rezolvări favorabile, competent și atent supravegheate. Poate că medicul nu este obligat să răspundă unei mame disperate sau unui pacient îngrijorat, de apariția inopinată, de obicei în zile de sărbătoare sau în weekend, a unei probleme medicale acute, dar empatia care trebuie să însoțească obligatoriu calitatea de medic, profesie aleasă voluntar de acesta, ar trebui să primeze.

O incursiune, o trecere în revistă a problemelor cu care se confruntă sistemul medical românesc – despre care auzim des că este „sufocat” încât parcă ți-e teamă să nu-l sufoci și mai mult, că e subfinanțat, realități obiective, nu explică și nu justifică atitudinea uneori arogantă, necorespunzătoare a unor reprezentanți ai acestei profesii.

Deși, această atitudine nu este o caracteristică a întregului corp medical, ea aduce o umbra celei mai nobile și mai umane profesii.

Într-o societate în care sistemul medical este departe de a fi perfect, din rațiuni și considerente, uneori greu de explicat, fie ele administrative sau politice, dacă măcar empatia și bunul simț ar funcționa în relația medic-pacient, nu ar mai fi atâtea cazuri de oameni disperați căutându-și dreptatea și rezolvarea pe rețelele de socializare. Medicina trebuie să funcționeze în cabinete medicale competente deservită de către medici profesioniști și empatici, cărora societatea să le asigure toate condițiile să își desfășoare activitatea.

Dar, până atunci …… „a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare”…