Nucleul intern al Pământului este o sferă aproximativ de dimensiunea Lunii, compusă din fier şi nichel solid, care se află la peste 4.800 de kilometri sub picioarele noastre. El este înconjurat de un nucleu extern – un strat extrem de fierbinte de metale topite, similare cu cele din nucleul intern -, acoperit la rândul său de un strat de roci topite, cunoscut sub numele de manta, deasupra căruia se află scoarţa terestră.

Deşi întreaga planetă se învârte în jurul propriei axe, nucleul intern al Terrei poate să se învârtă cu o viteză uşor diferită faţă de manta şi de scoarţă datorită vâscozităţii nucleului extern.

De când oamenii de ştiinţă au început să cartografieze straturile interne ale Pământului prin înregistrări detaliate ale activităţii seismice în urmă cu aproximativ 40 de ani, nucleul intern s-a învârtit uşor mai rapid decât mantaua şi scoarţa terestră. Dar, în noul studiu, publicat pe 12 iunie în revista Nature, cercetătorii au descoperit că, începând din 2010, rotaţia nucleului intern a început să încetinească şi că acesta se învârte de acum puţin mai lent decât celelalte straturi ale Pământului.

„Când am văzut pentru prima dată seismogramele care sugerau această schimbare, am fost uluit”, a declarat John Vidale, seismolog la Universitatea Southern California, Dornsife. „Dar când am găsit alte două duzini de observaţii care semnalau acelaşi tipar, rezultatul a fost inevitabil”, a adăugat el.

Dacă rotaţia nucleului intern continuă să încetinească, atracţia gravitaţională a acestuia ar putea, în cele din urmă, să determine straturile exterioare ale planetei noastre să se rotească ceva mai încet, modificând durata zilelor noastre, au scris cercetătorii.

Cu toate acestea, orice schimbare potenţială ar fi de ordinul miimilor de secundă, ceea ce înseamnă că modificarea duratei zilei „ar fi greu de remarcat”, a precizat John Vidale. Ca urmare, probabil că oamenii nu vor trebui să îşi actualizeze ceasurile şi calendarele pentru a se ajusta la astfel de diferenţe, mai ales dacă va fi vorba despre o schimbare temporară.

Nu este pentru prima dată când cercetătorii au sugerat că rotaţia nucleului intern al Pământului încetineşte. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „backtracking”, a fost dezbătut de aproximativ un deceniu, dar a fost foarte greu de demonstrat.

În noul studiu, cercetătorii au analizat date obţinute de la peste 100 de seisme repetitive – evenimente seismice produse repetat în acelaşi loc – de-a lungul unei margini a plăcilor tectonice în Insulele Sandwich de Sud din sudul Oceanului Atlantic, între 1991 şi 2023.

Fiecare seism le-a permis cercetătorilor să cartografieze poziţia relativă a nucleului în raport cu mantaua terestră, iar prin compararea acelor măsurători, echipa ştiinţifică a putut să “vadă” felul în care rotaţia nucleului intern s-a modificat de-a lungul timpului.

Noul studiu reprezintă “cea mai convingătoare” dovadă de până acum că fenomenul “backtracking” se întâmplă cu adevărat, a spus John Vidale.

Deocamdată nu este cunoscut motivul pentru care rotaţia nucleului intern a încetinit, dar acest lucru este cauzat probabil fie de “îngroşarea fierului lichid din nucleul exterior care îl înconjoară”, fie de “atracţiile gravitaţionale din regiunile dense ale mantalei telurice suprapuse”, au precizat autorii studiului.

De asemenea, nu este cunoscută nici frecvenţa cu care se produce fenomenul “backtracking”. Este posibil ca rotaţia nucleului intern să treacă în mod constant printr-o accelerare şi o încetinire, însă astfel de schimbări se produc probabil de-a lungul mai multor decenii. Din acest motiv, seturi mai lungi de date sunt necesare pentru a deduce tendinţele pe termen lung.

Nucleul intern rămâne cel mai misterios dintre straturile ascunse ale Pământului. Dar, în anii recenţi, noi tehnologii le-au permis oamenilor de ştiinţă să afle mai multe detalii despre nucleul intern, inclusiv faptul că el este uşor asimetric, că este mai moale decât se aşteptau cercetătorii, că se poate învârti în afara axei Pământului şi că are un nucleu interior separat.

Autorii studiului vor continua să analizeze datele seismice pentru a afla mai multe informaţii despre “inima” planetei noastre şi despre felul în care aceasta se modifică de-a lungul timpului.

„Dansul nucleului interior ar putea fi chiar şi mai vioi decât ştim noi în prezent”, a adăugat John Vidale.