O echipă de cercetători afiliată ESA a arătat faptul că plante precum gălbenelele pot creşte pe suprafaţa pietroasă a Lunii fără a avea nevoie de fertilizatori. Creşterea plantelor este privită ca primul pas spre apariţia coloniilor umane pe Lună.
Conceptul nu este însă scopul oficial al acestei demonstraţii a oamenilor de ştiinţă, conform ESA. Unul dintre oficialii agenţiei a calificat ideea de colonizare ca fiind una ce ţine de science – fiction. Cercetările au fost prezentate la o conferinţă de la Viena, a Uniunii Europene de Geoştiinţe, conform BBC.
Creşterea plantelor pe Lună este considerată a fi foarte utilă pentru studierea modului în care viaţa se adaptează la condiţiile lunare. “Am aduce (pe Lună, n.r.) un sistem de circulare şi recuperare a apei, care este acelaşi tip de sistem pe care vrei să-l dezvolţi atunci când creezi un sistem de sprijin al vieţii primitive“, a declarat Bernard Foing, cercetător la Centrul european de tehnologie şi cercetare a spaţiului (Estec) din Olanda.
În principiu, seminţele şi nutrienţii aduse pe Lună împreună cu o rezervă de apă şi asigurarea unei atmosferă artificiale ar fi totuşi diferită faţă de creşterea plantelor pe staţiile spaţiale. Plantele ar fi supuse unor doze mari de radiaţii făra câmpul magnetic protector al Pământului.
Următoarea etapă, după experimentele raportate la conferinţa EGU, este eliminarea necesităţii de a aduce nutrienţi şi sol de pe Pământ. O echipă de cercetători, coordonată de Natasha Kozirovska şi Irina Zaetz, de la Academia de ştiinţe naţională din Kiev, au plantat gălbenele în anorthosit fărâmiţat, un tip de rocă care se găseşte pe Pământ şi care este similar solului lunar. Plantele, însă, nu s-au dezvoltat în anorthositul steril, dar au înflorit după ce s-au adăugat în sol diferite tipuri de bacterii.
Se pare că bacteriile au extras din rocă elementele de care aveau nevoie plantele, precum potasiul. Foing, care a prezentat studiul la conferinţă, susţine că nu există motive pentru care acelaşi principiu să nu poată fi aplicat şi pe Lună. Dar, a adăugat acesta, cercetătorii ar putea merge mai departe, selectând plante şi bacterii special adaptate la solul lunar sau modificând genetic noi tulpini.
Interesul pentru explorarea Lunii a renăscut în ultimii zece ani. Prima sondă selenară a Europei, Smart-1, s-a prăbuşit controlat, în septembrie 2006, pe suprafaţa Lunii, la finalul unei misiuni ştiinţifice reuşite cu durata de 16 luni, care a permis observarea polilor satelitului natural al Terrei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!