Potrivit Agerpres, încă din 2010, cadrele universitare care au descoperit arsenic pe coperțile unor cărți au tras un semnal de alarmă privind riscurile presupuse de acest element chimic.

Ulterior, printr-un program de cercetare germano-american, numit „Poison Book Project”, s-a încercat identificarea cărților în cauză. Marea majoritate a acestora, descopertă până în prezent, se află în Statele Unite.

Biblioteca Națională a Franței a comparat titlurile deja identificate în alte țări cu propriul catalog. După analiză, doar patru volume, dintre cele 28 potențial vizate, conțineau arsenic.

„Aceste opere au fost plasate în carantină şi vor face obiectul unor analize suplimentare, efectuate de către un laborator extern menit să evalueze cantitatea de arsenic prezentă în fiecare volum”, a indicat instituția.

Este vorba despre două volume de balade irlandeze culese de Edward Hayes în 1855, o antologie bilingvă de poezie românească de Henry Stanley din 1856 şi o colecţie de lucrări ale Societății Regale Britanice de Horticultură din perioada 1862-1863.

În 1775, chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele a inventat o nouă metodă pentru a obține un pigment verde. Acesta era realizat din arsenit, un compus chimic al arsenicului. Tocmai asta îl făcea pe cât de vibrant, pe atât de mortal. Acest pigment a fost utilizat în multe domenii, nu numai în artă, ci și pentru a colora cărți, textile și jucării, îmbolnăvind oamenii timp de decenii.

Cititorii care consultă astfel de opere riscă să se trezească cu stări de rău și vărsături, deși niciun caz suspect de otrăvire din această cauză nu a fost înregistrat la nivel mondial în ultimii ani.

Începând din luna martie, bibliotecile publice germane s-au angajat într-o vastă anchetă pentru găsirea cărților în cauză, urmând să fie efectuate zeci de mii de analize. Rezultatele nu sunt deocamdată cunoscute, notează AFP, conform Agerpres.