Deşi violenţele s-au diminuat în ultimele luni, Bagdadul, este în continuare teatrul unor atentate sângeroase în care oamenii mor cu zecile.
Armata americană, care a pierdut aproape 4.000 de militari de la începutul intervenţiei, la 20 martie 2003, este aproape zilnic vizată de atacuri îndrăzneţe, unităţile americane fiind implicate de mai multe luni în operaţiuni în nordul ţării, unde îşi concentrează eforturile grupările afiliate al-Qaida.
Acalmia relativă din celelalte regiuni este pusă pe seama suplimentării contingentului american începând din februarie 2007, dar şi a unei strategii de mobilizare, uneori mijlocită financiar, a grupărilor de foşti insurgenţi sunniţi. O altă cauză este armistiţiul unilateral al principalei miliţii şiite, Armata Mehdi, a tânărului lider radical Moqtada Sadr.
Această scădere a violenţelor este însă fragilă, iar numărul civililor irakieni ucişi – evaluat la cel puţin 80.000 în ultimii cinci ani, potrivit unor estimări parţiale – a reînceput să crească în 2008, după o scădere continuă la sfârşitul anului precedent. În alte domenii, progresele se lasă, în general, aşteptate.
Relansarea economiei, principala grijă a irakienilor după cea a securităţii, este în dificultate.
Producţia de petrol, principala resursă a ţării, face obiectul unor estimări divergente. Potrivit autorităţilor irakiene, producţia a depăşit nivelul de dinainte de război, situându-se la 2,9 milioane de barili pe zi, dar analiştii din sector o estimează la circa 2,2 milioane de barili pe zi.
Serviciile de genul furnizării de apă şi electricitate nu au fost restabilite şi cartiere întregi din Bagdad sunt în continuare complet private de curent electric.
La nivelul instituţiilor create după răsturnarea regimului lui Saddam Hussein şi care ar fi trebuit să marcheze începutul fundamentării unei democraţii reprezentative, în Irak are loc un blocaj alarmant.
Parlamentul, dominat de o alianţă de şiiţi şi kurzi, a avut nevoie de luni de zile pentru a adopta legi considerate vitale, precum bugetul pe 2008, şi a fost paralizat de conflictele dintre partidele politice formate pe criterii comunitare.
Guvernul premierului Nuri al-Maliki, de confesiune şiită, este amputat. Aproape jumătate dintre miniştri sunt demisionari.
În 2007, un raport al ambasadei americane de la Bagdad vorbea, de asemenea, despre o largă răspândire a corupţiei în toate ministerele şi punea la îndoială dorinţa reală a Guvernului irakian de a-i pune capăt.
Aventura începută în martie 2003 a costat, pe lângă pierderile umane, aproape 500 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că războiul din Irak este cel mai scump din istorie. Conflictul a erodat de asemenea credibilitatea Statelor Unite în Orientul Mijlociu.
Dimpotrivă, războiul a permis Iranului să îşi sporească influenţa şi a alimentat o creştere vertiginoasă a preţului petrolului, ale cărei consecinţe se resimt încă în prezent asupra economiei mondiale.
Citiți principiile noastre de moderare aici!