Confirmarea unui caz suspect de gripă porcină poate dura câteva zile, explică un expert

Organizaţia Mondială a
Sănătăţii a confirmat 79 de cazuri
de infectare cu virusul gripei
 porcine, despre care afirmă că
s-a răspândit pornind din Mexic spre Statele
Unite, Canada, Noua Zeelandă şi Europa,
provocând temeri de pandemie.
În Mexic, aproape 160 de persoane ar fi murit din
cauza gripei  porcine, deşi
până în prezent doar şapte decese
au fost confirmate ca fiind cauzate de virus.
Însă autorităţile suspectează
că peste 1.600 de persoane din toată lumea
sunt infectate. Diferenţa mare dintre numărul
de cazuri confirmate şi suspecte se explică
prin faptul că nu există analize rapide de
confirmare, spune Andrew Easton, specialist în
virologie la Universitatea Warwick din Marea Britanie.
“Multe ţări se vor dota acum cu mai multe
laboratoare specializate. Nu poţi face aşa
ceva pe teren“, a spus el.

Oficialii OMS anunţă doar
cazurile confirmate de propriile
laboratoare, precum cel al Centrelor
de control şi prevenire a bolilor (CDC) de la
Atlanta, Statele Unite. Mexicul, de exemplu, trimite
eşantioane la Atlanta sau la Winnipeg, în
Canada, pentru analize. În timp ce analizele
pentru gripa sezonieră sunt
relativ simple, în cazul H1N1 sunt mult mai
complicate şi niciuna dintre cele trei tehnici
existente nu este disponibilă la scară
largă. Un mod de a confirma prezenţa
virusului gripei  porcine este un
test ce presupune dezvoltarea unei culturi virale
în laborator, apoi secvenţarea materialului
genetic al acesteia. O altă tehnică presupune
testarea creşterii numărului de anticorpi,
iar o a treia este PCR (polymerase chain reaction,
reacţie de polimerază în lanţ)
în timp real. Aceasta foloseşte un
dispozitiv de amplificare a copiilor genelor, pentru ca
cercetătorii să poată compara cu
uşurinţă un eşantion de la un
bolnav cu cel al virusului suspectat. “Se
începe cu un număr mic de copii ale genelor
virusului, iar dispozitivul le multiplică
într-o eprubetă (…) pentru a le face
uşor de comparat“, a explicat Easton, care
consideră că această din urmă
metodă este cea mai eficientă. Primul lucru
pe care îl fac adesea medicii la internarea unui
bolnav este să colecteze eşantioane şi
să le trimită la un laborator mult mai bine
echipat pentru analize. Acest lucru poate determina
întârzieri. Apoi, cercetătorii trebuie
să purifice eşantionul, pentru a elimina
compuşii naturali care ar putea influenţa
testul, o altă etapă care ia timp, spune
Easton. “Odată ce ştii componenţa
genetică a virusului,
dispozitivul îţi poate spune dacă
secvenţa genetică este cea a
virusului suspectat“, spune
Easton. “Dacă totul ar fi optimizat şi ar
exista o mulţime de oameni în jur ca să
se ocupe de rezultate, acestea ar putea fi disponibile
şi în aceeaşi zi“, pentru că
dispozitivul PCR poate compara componenţa
genetică a eşantionului cu cea a
virusului pandemic în
câteva ore. Însă marea provocare
pentru cercetători este să conceapă un
test pe care medicii să îl poată face
la faţa locului. “În acest moment, ceea
ce ne opreşte este tehnologia“, a spus el.

sursa: NEWSIN