Libertate, iubire, dăruire… Virtuți de seamă ale omului conștient!

Darul este gestul care poartă dragostea dăruitorului pentru cel căruia i se dăruiește. Orice altă motivație face ca gestul nostru să se pervertească, să fie doar unul lipsit de dăruirea interioară. Atât de prețios este un dar, câtă dragoste poarta în el, toată dăruirea și entuziasmul celui care dăruiește sau se dăruiește. Darul este o acțiune liberă, lipsită de orice constrângere, pornită din dragoste, dinspre cineva către altcineva, cu gând de bucurie.

Timpul poate fi un dar important și autentic…

Uneori simțim să ne dăruim noi, atât cât suntem, celor din jur. Prezență noastră poate însemna cel mai frumos dar pentru altcineva. Iar aceasta, cum poate să ne facă a ne simți? Este înălțător să știi că ești primit, iubit și dorit în viața celorlalți.

Poate că părinții te așteaptă la ei, în seara de Crăciun…

Poate că ai acum răgaz mai mult să-ți petreci un timp autentic cu copiii tăi…

Poate ai mai mult timp pentru prietenii tăi…

Poate ai un răgaz și pentru tine, să stai în liniște câteva ore bune, citind o carte lăsată de ceva timp pe noptieră…

Și zâmbetul sau starea de bine poate fi un dar însemnat…

Oricând vezi, folosești sau îți amintești de darul cuiva îți vine în minte persoana respectivă și, desigur, retrăiești emoția și dragostea exprimata odată cu amintirea primirii acelui dar. Iar atunci când alături de cineva simți bucurie și o putere ce te inspiră să fii mai bun, cu siguranță persoana aceea îți dăruiește mult, mult mai mult decât ar putea cuprinde un lucru material. Prin daruri, de fapt ne oferim pe noi înșine. Atât ești și te dăruiești într-un dar, câtă dragoste ai pus în el.

Darul este și măsura capacității noastre iubitoare…

Darul este așadar nu doar o realitate materială, ci și una sufletească, o stare lăuntrică. Poate că nu toate darurile care se fac în această perioadă sunt în adevăratul sens al cuvântului daruri. Mărimea și valoarea darului nu sunt date de valoare obiectului în sine, ci de câtă prețuire și dragoste investim și ne manifestăm odată cu acel obiect. Dacă este luna darurilor trebuie să ducem daruri! Pentru ca lucrul oferit de noi cuiva să fie cu adevărat dar, este nevoie de atenția și entuziasmul nostru. Doar așa putem simți ce am putea dărui, spre bucuria celuilalt. Trebuie să învingem inerția sau rutina care funcționează ca mijloc de constrângere și ne fură libertatea gestului. Nu doar o carte pe care o scriem o putem dedica cuiva, ci și cel mai neînsemnat gest al nostru  putem a-l închina cuiva. Darul este cea mai evidentă și convingătoare exprimare a legăturii dintre noi. Darul este și măsura capacității noastre iubitoare, felul în care ne putem măsura… „Cum este dragostea mea față de ceilalți?”

Cât dăruim, atât iubim!

Iarna este cea mai bună perioadă pentru o introspecție interioară, dar este și o vreme de verificare a conexiunilor avute cu cei din jur. Iarna căutăm căldura – în hrană, în case și în sufletele noastre. Nu lăsa să treacă aceste sărbători fără să îmbrățișezi în fiecare zi pe cineva din toată inima, să spui cuiva o vorbă bună, să faci cuiva un cadou sau să ajuți pe cineva care are nevoie. Și nu doar pentru că ai tu nevoie să te simți uman, creștin, generos, bun sau pentru că este luna decembrie. O poți face acum, ca un nou început de stare și de bucurie a dăruire, ca mod firesc de a fi. Dăruind vei primi și tu fericirea pe care ți-o va aduce chipul acelui om atunci când primește darul tău. Iar noi, oamenii, suntem structurați firesc și avem înclinația de a face bine celor din jur, de a dărui. Când începi a te cerceta realizezi că a face bine și a aduce bucurie celor din jur este o starea firească a sufletului tău.

Sărbători fericite!