Romeo Szorad s-a specializat în restaurarea caselor vechi și a făcut parte din echipa care, în urmă cu mai mulți ani, a gândit transformarea zonei Cetate din Timișoara într-una pietonală.

Cum ați ales meseria de arhitect?

A fost cumva o întâmplare. Am terminat Liceul Loga în 1991 și eram ferm convins că o să mă fac actor, la IATC București, dar nu eram foarte pregătit. Nu făcusem toate demersurile și am auzit că s-a redeschis Facultatea de Arhitectură din Timișoara, iar pentru că eram bun la desen credeam că e suficient – probabil că și era pentru vremea respectivă. Am stat un an acasă, până în 1992, m-am pregătit, am frecventat și cursurile de la Facultatea de Arhitectură și de atunci așa a rămas. Nu știam foarte clar ce înseamnă să fii arhitect. Era vorba despre desen, puțină inginerie, muncă creativă, după aceea am aflat ce înseamnă.

La ce fel de proiecte ați lucrat de-a lungul timpului?

La proiecte nu foarte multe, dar de importanță mai mare. Am lucrat la proiecte de urbanizare, inclusiv la pietonalizarea Timișoarei am lucrat, de restaurare, tot felul. După facultate am făcut studii aprofundate, așa se numea masterul pe vremea aceea, despre restaurare.

Cum a evoluat domeniul și cel fel de lucrări vi se cer?

Domeniul nu a evoluat într-o linie constantă. Cu siguranță, clienții din ultimii cinci, șapte ani, nu mai sunt cei de acum 20 de ani din cauza faptului că sunt deja foarte mulți arhitecți pe piață, dar și clienții au călătorit foarte mult. Consider că cineva vine la un arhitect când vrea să-și îmbunătățească modul de viață, adică vrea să aspire la un confort mai mare. Nu e o urgență ca la avocați sau ca la doctor, ceea ce ne lasă să ne gândim temeinic la ceea ce ar trebui să se întâmple cu proiectul lor. Din punct de vedere economic, noi am supraviețuit și crah-ului economic în 2008, și pandemiei, și situației politice de acum din estul Europei. Consider că orice fel de criză economică are și părțile ei bune pentru că un client este mult mai atent la selecția proiectelor, dar și a execuției. Înseamnă că factorul fundamental rămâne calitatea; acum lucrurile sunt mult mai atente.

Ce anume vă cer clienții, vin cu idei fixe, cu inspirații din reviste sau vă lasă mână liberă să vă exprimați creativitatea?

Sunt două categorii de clienți. Primii ar fi cei care au venit cu temele făcute în urma excursiilor în Grecia sau a vizitelor nejustificat de multe de pe Instagram. Cu aceștia ne luptăm foarte tare pentru că au idei preconcepute și își doresc tot felul de locuințe demne de telenovele. Și acum fac o paranteză: suntem înnebuniți de casa mediteraneană, pe care toate doamnele și-o doresc, iar noi am spus că nu o vom face decât dacă lângă Timișoara o să fie Marea Mediterană, pentru că e absurd. Acești clienți încet, încet în urma discuțiilor cu noi, încearcă să-și dea seama că, de fapt, casa trebuie să depășească statutul de construcție, care ne protejează de intemperii și de hoți, și poate să însemne și un act cultural care să îi reprezinte. Din categoria aceasta pot să spun fericit că o mare parte se dau pe brazdă și încep să-și schimbe părerile despre „casa mediteraneană” și încep să-și facă o casă pentru parcela lor. A doua categorie de clienți sunt cei preferați de noi, arhitecții, care vin și nu știu exact ce își doresc. Au doar câteva păreri despre unele detalii, cum ar fi că își doresc un șemineu, garaj dublu sau camera de zi să fie deschisă spre terasă, lucruri de bun simț și clare. Și atunci pentru mine este provocarea cea mai interesantă pentru că le prezint un concept, părerea mea despre casa lor. Ca să faci o casă care să rimeze pe stilul de viață al unui client, trebuie să ajungi să îl cunoști. De multe ori facem pe „psihologul” și încercăm să creăm o conexiune pentru un bun rezultat.

Care sunt ultimele tendințe în domeniu pentru amenajarea caselor?

Nu sunt critic de arhitectură, dar pot să vă spun ce se întâmplă la noi la birou. Nu există niciun fel de tendințe. Proiectul de fapt este un rezultat al suprapunerii mai multor factori, de la pregătirea estetică, să spun așa, a clientului, ceea ce a văzut sau ceea ce își dorește. Unii au o intuiție foarte corectă pentru zona asta. În ceea ce privește partea financiară, până la urmă întotdeauna este vorba despre bani, de la onorariu până la alegerea materialelor sau finisajelor. Al treilea factor ar fi ceea ce și-ar dori ei din punct de vedere estetic, considerând că vor să țintească undeva mai sus. Suprapunând toate lucrurile astea, noi încercăm să lucrăm la un concept care să răspundă tuturor cerințelor. Suntem foarte atenți cu partea financiară, arhitectul nu este un visător, este un tip foarte pragmatic, care știe că fiecare linie de pe hârtie poate să însemne mai mulți sau mai puțini bani. Până la urmă, pariul este câștigat dacă produsul final este de calitate și nu se uzează moral. De pildă, în anii ’90, toată lumea era intoxicată de inox și sticlă. După aceea, călătorind foarte mult, românii și-au dat seama că vor să-și prelungească vacanțele și au început să-și dorească locuințe tip cabană cu placări de piatră și lemn.

Ce vă place cel mai mult la meseria dumneavoastră?

Provocarea. Fiecare proiect, indiferent de calibru, este o provocare pentru noi și e interesantă perioada de incubație după prima sau a doua ședință cu beneficiarul, după ce ne-am cunoscut și am stabilit primele linii conturate de tema de proiectare. Cel mai interesant lucru este această perioadă de creație. Vorbind despre o casă, de regulă, clientul vine la arhitecți să obțină o autorizație de construire. În spatele autorizației se află un proiect tehnic compus din arhitectură, structură și celelalte specialități, instalații și așa mai departe, care poate să materializeze pe șantier construcția dorită de toată lumea, care se va intabula ulterior. Noi încercăm și reușim foarte bine, în ultimul timp, într-o proporție destul de bună, să îi convingem pe circa 80-90% dintre clienți că dacă vrem ca pariul să fie câștigat cu modul lor de locuire propus de noi, ar trebui să fim atenți și la amenajarea de interior. Toate lucrurile pe care le propunem, de la finisaje, un fel de scenografie interioară, până la lumini directe, relațiile dintre spații care au fost deja stabilite prin proiectul tehnic, să fie duse la bun sfârșit respectând conceptul inițial. Este foarte trist să vezi o casă gândită corect, care să aibă un mesaj și să fie bună din punct de vedere estetic, dar și funcțional, și ulterior să fie mobilată sau finisată necorespunzător. Nu o consider o trădare, dar îmi dau seama că, de fapt clientul nu a înțeles ce se întâmplă cu casa respectivă și cum ar trebui să arate. Unii, după o perioadă, ne contactează ca să facem și interiorul corect.

Ce probleme găsiți la casele vechi care trebuie renovate?

Responsabilitatea este mult mai mare pentru că acea casă are o poveste pe care noi o intuim. Casa aparține patrimoniului orașului și trebuie să rămână așa, face parte din cartea de identitate a cartierului, a străzii respective. Și atunci, pe lângă rezolvarea problemelor funcționale uzuale sau a celor estetice, trebuie să fim mult mai atenți cu răspunsul nostru vizavi de stradă, vizavi de oraș, începând de la păstrarea finisajelor sau detaliilor, protejarea lor și conlucrarea cu contemporanul. De data aceasta, clienții se lasă pe mâna specialistului, în speță a arhitectului, se spună cum stau lucrurile și cum trebuie conectate.

Ce anume trebuie să aibă în vedere tinerii când își aleg o meserie?

Pe lângă partea financiară, care trebuie să fie corectă, cel mai important este să faci ceva ce îți place, să nu ai senzația că mergi la muncă, ci că mergi undeva unde în urma celor 8-10 de ore de lucru ai mai făcut un pas înainte față de ieri, indiferent că este vorba de electrotehnică, de calculatoare, de scenografie, de arhitectură, orice. Un tânăr care vrea să devină arhitect trebuie să aibă o cultură generală amplă. Viitorii studenți trebuie să fie pregătiți, să aibă un bagaj de cunoștințe vast, să răspundă tuturor provocărilor ulterioare și să aducă statutul de arhitect unde era pe vremuri și nu cum s-a transformat în ultimul timp, din păcate, într-un prestator de servicii.

Ce este arhitectul? Din grecescul arkhitekton, șef, creator, lucrurile sunt destul de ambigue, dar intuitive. Cred că definiția cea mai faină pe care am primit-o vreodată vizavi de întrebarea ce este un arhitect, mi-a dat o fiul meu, Martin, când avea șase ani și bântuia pe la mine prin atelier, uitându-se cum desenam și proiectam. Desena și el pe acolo și l-am întrebat: ce e un arhitect? Și răspunsul lui a fost: „un arhitect e cel ce colorează niște visuri”. Și așa și este.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.