Laura Chiriță spune că interesul pentru creație vestimentară i-a fost insuflat de bunica ei, care era croitoreasă. În copilărie, fiind mereu în preajma bunicii, a învățat să coasă și chiar să iubească acest domeniu. Laura adoră să organizeze în atelierul ei cursuri de o zi, în urma cărora orice participantă reușește să facă un tipar și o fustă de la zero.

Cum ți-ai ales profesia aceasta și când ai decis că vrei să devii designer vestimentar?

Cred că ea m-a ales pe mine într-un fel. Adică am început pe lângă bunica mea, când eram mică, aveam vreo trei ani. Ea era croitoreasă și avea un atelier în centru. Stăteam mult pe lângă și mă lăsa să mă joc cu toate. De la ea n-am auzit niciodată: n-ai voie să pui mâna că te tai, te înțepi. Era mereu pe lângă mine, într-adevăr, dar cumva avea și încredere, vedea că eram foarte pasionată. Nu aveam răbdare deloc, voiam să sar peste niște etape. Totul a început în joacă, a fost un experiment. Știam că îmi doresc să fac asta, dar nu știam cum pot să ajung acolo. În adolescență am început prin a modifica hainele colegilor, după care am început încet-încet să prind curaj și să merg către fuste, rochii, comenzi mai serioase în facultate. Mi-am dat seama la un moment dat că trebuie să devin designer și să nu fac altceva.

Ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?

Mi-a plăcut cam tot ce am făcut. Am avut diferite joburi din adolescență până pe la 25 de ani, când am am deschis atelierul, dar nu cu aceeași pasiune. Am lucrat în vânzări, în telecom, customer care. Pe la 16 ani am început cu promoții, cum fac toți liceenii. După ce am terminat liceul am fost o vară ospătară la un local din Piața Unirii și mi-a plăcut foarte mult experiența. Pentru un copil de 18 ani, e foarte distractiv, te și maturizează. Am repetat experiența ca ospătară pe la 24 de ani, când am fost cu programul Work and Travel în America. Am apreciat fiecare etapă prin care prin care am trecut, dar nu mă văd făcând altceva.

Apropo de SUA, ce a reprezentat pentru tine participarea la New York Fashion Week?

A reprezentat un vis împlinit, dar pe care nu îndrăzneam încă să-l visez. Adică știam că mi-aș dori cândva să ajung cu brandul mai departe de granițele țării și poate chiar într-o mare capitală a modei, la un Fashion Week, dar nu mă gândeam că sunt la acel nivel. Erau niște limite pe care eu mi le-am pus mie, nu mi-a zis nimeni că n-am voie sau că nu pot. Am cercetat fondurile disponibile și am luat un grant de mobilități culturale de la Centrul de Proiecte, astfel că am reușit să merg la New York Fashion Week.

Ce te inspiră în crearea modelelor?

Orice, tot ce trăiesc. Oricum creativitatea eu o văd ca pe un mușchi pe care, cu cât îl exersezi mai mult, cu atât ai mai mult din el sau cu atât e mai bine lucrat. De multe ori mi se pare că unele idei vin ele la mine sau că au existat acolo dintotdeauna și nu e timp suficient pentru a le pune pe toate în practică. Când se apropie perioada din an în care gândesc colecții noi, mai ales colecții de rochii de mirese, cum e colecția pe care am prezentat-o la New York, am deja o imagine în minte de câteva luni. Totul pornește de la o idee. Aceasta a pornit de la ideea de a vedea o rochie de mireasă pătată, care să nu fie albă, și de acolo a crescut tot.

Ce se poartă anul acesta atât pentru mirese cât și casual?

Se poartă foarte mult fundele: funde supradimensionate, funde care se transformă într-o trenă, funde mari în păr, funde mari pe sacouri. Și se poartă combinația de alb-negru foarte mult chiar și pe partea casual, nu doar de rochii de mireasă. Nu știu exact câte mirese ar îndrăzni chiar anul acesta să poarte combinații alb-negru. Dar eu am mirese colorate pentru că am avut o colecție cu flori de câmp aplicate pe rochii de mireasă, astfel că am încredere în miresele mele că o să adopte foarte repede și trendul alb-negru.

Cum apreciezi că se îmbracă româncele și, în particular, timișorencele?

Mi se pare că se îmbracă foarte bine. E posibil să trăiesc și eu într-o bulă, poate are legătură și cu evenimentele la care merg, mi se pare că timișorencele sunt și foarte relaxate majoritatea dintre ele. Mi se pare că Timișoara oferă ca oraș multe ocazii de a te îmbrăca mai drăguț. Avem multe piese de teatru, evenimente culturale, avem unde să mergem dacă vrem să ne îmbrăcăm mai frumos și mi se pare că, da, timișorencele au un stil al lor. Se vede că e mai boem, mai liber, nu e foarte constrâns de reguli, e mai mult bazat pe personalitatea proprie decât pe tendințe și asta mă bucură foarte mult.

Ce nu ar trebui să lipsească din dulapul sau dressingul unei femei?

O cămașă albă, oversize, dintr-un bumbac bun, netransparent. Un sacou negru, poate tot oversize, depinde de stilul fiecăruia, dar un sacou negru și o cămașă albă, care merg și cu blugi si cu pantaloni, nu ar trebui să lipsească. Ne salvează din multe situații.

Cum ți se pare trendul acesta în care există foarte multe comenzi de haine ieftine din China?

Au mai fost valuri de genul acesta. Mi se pare că totodată prinde amploare. Merge cumva mână în mână poate și cu o perioadă economică mai grea pentru că, evident, toate acestea sunt legate și de puterea de cumpărare și de situația politică din lume. Însă o mare parte din public este mai educat și învață încet-încet să facă diferența între ce înseamnă un designer român, ce înseamnă o afacere locală, ce înseamnă să sprijine o afacere locală, ce înseamnă un brand local care produce altfel, sustenabil, care e diferența între ele, cum afectează asta mediul. Dacă publicul alege mai mult branduri sustenabile locale sau cumpără mai puțin, dar mai calitativ, și doar presară piese de pe site-urile din China printre ele, piese de tendință care dispar repede, și asta o consider un câștig, adică nu cred că populația poate să trăiască perfect într-un singur spectru.

Ție cum îți place să te îmbraci când nu participi la evenimente?

Depinde foarte mult ce am de făcut. Azi, de exemplu, am avut mult de umblat și sunt în blugi și într-o cămașă, am avut multe lucruri de rezolvat prin prin oraș. Dacă am foarte mult de lucru în atelier, când începe sezonul mireselor, o să mă vezi în blugi, în tricou și niște teniși de dimineața până seara. Am un stil destul de minimalist, dar presărat pe alocuri cu puțină culoare, iar când sunt evenimente, într-adevăr, nici pentru acelea nu am foarte mult timp și atunci apelez la un fel de uniformă, cum îi zic eu, la cămașa aceea albă oversize, un sacou și pantaloni mai bărbătești. Devine plictisitor genul acesta de uniformă și încerc să mai schimb un pic, dar mi se par niște alegeri foarte sigure cu care nu prea ai cum să dai greș când nu ai timp să elaborezi anumite ținute pentru evenimente.

Care este următorul proiect sau colecție?

Lucrez la multe lucruri, cum ar fi haine sport pentru un brand nou, care nu este al meu, sunt doar designer consultant de branding, o să le lansăm de Paște. Pe lângă acesta, eu am două branduri, cel cu care am fost la New York și altul care e partea urbană, tricouri, hanorace, cu mesaje, cu diferite imprimeuri și broderii. Toate au de transmis ceva și acolo urmează o colecție nouă de primăvară-vară. În plus, a început deja sezonul de mirese și încerc să mă ocup mai mult de ele. Lucrez la multe lucruri deodată, dar toate îmi plac.

Ce îi sfătuiești pe tinerii aflați la început de drum, care urmează să își aleagă o carieră?

Să se gândească bine ce le place mai mult să facă din domeniul pe care îl aleg, pentru că fiecare domeniu are foarte multe ramificații. Poate nu e suficient să alegi doar modă pentru că modă poate însemna o grămadă de alte lucruri. Și pe studenții care vin la mine în practică îi rog să fie atenți la tot ce se întâmplă în atelier, chiar și la contracte, facturare, probe – pentru că una e să fii designer vestimentar și alta e să fii antreprenor în designul vestimentar. Trebuie să vadă dacă le-ar plăcea acest gen de activitate sau ar vrea doar o ramură a modei pe care să fie ori freelenceri ori angajați. Sunt atât de multe variante și trebuie să îți dai seama la ce ești bun și să încerci să crești în direcția aceea și atunci nu ai cum să nu ai cum să ai succes sau să nu trăiești din astea. Să știe că nu ne îmbogățim momentan în România din modă, pare foarte glamouros din afară. Mi s-a părut că a fost mai important faptul că am fost consecventă și am dat dovadă de încăpățânare. Când erau perioade grele, eu reușeam să mă agăț de viziunea pe care o aveam pentru viitor, adică vedeam atât de clar unde vreau să merg sau cum vreau să arate brandul meu, cum vreau să-mi arate atelierul, ce vreau să fac. Într-adevăr, poate sunt perioade când nu vezi mai departe de luna viitoare, dar dacă te agăți de viziunea ta, nu ai cum să nu reușești dacă nu te oprești.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.

foto: arhiva personală a Laurei