Deși a expus în Germania și China, artistul vizual Kara Molnar n-a putut face acest lucru și la Timișoara, pentru că nu avea studii în domeniu. Astfel, în urmă cu doi ani s-a înscris la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest, iar acest vis al său a devenit posibil.

Cum ți-a fost descoperit talentul pentru artă?

Am început să desenez în joacă la vârsta de doi ani, cum fac mulți copii și am evoluat în timp, într-un mod cât se poate de firesc, prin exercițiu constant. Desigur că desenam pe tot ce prindeam: coli, ziare, caiete, pe foile goale din fața și din spatele cărților, inclusiv în cartea de rugăciuni, pe pereți, pe porți și pe asfalt. Încă din școala primară învățătorul, părinții și prietenii mi-au remarcat talentul. Cred că înclinația mea naturală spre analiză m-a ajutat să observ și să redau cu o relativă acuratețe ceea ce vedeam în jurul meu. Eram fascinată în special de fețele umane. La cinci, șase ani, am început să pictez în acuarelă, tempera și guașă, iar la vârsta de nouă ani am pictat prima mea lucrare abstractă și primul portret după model, în care model mi-a fost Bogdan, un verișor mai mic.

Care au fost primele lucrări?

Primele lucrări în culori acrilice și în ulei pe pânză le-am realizat în anul 2007. Fiind niște medii noi de lucru, am experimentat creând o serie de lucrări cu tematică florală, pe care le-am expus în două expoziții în 2010 și 2011 în holul Teatrului Vechi «Mihai Eminescu» din Oravița, la invitația domnului director Ionel Bota și în restaurantul Casa Bunicii din Timișoara.

De ce ai decis, în urmă cu 11 ani, să te stabilești în Germania? Cum sunt încurajați artiștii acolo?

Am plecat în Germania împreună cu soțul meu Mihai Molnar, deoarece ne-am dorit să trăim o altă experiență, în alt loc și într-adevăr acest lucru a fost benefic. Traiul în străinătate ne-a unit și mai mult, deoarece la început nu cunoșteam pe nimeni acolo, însă treptat ne-a deschis orizonturile, am cunoscut oameni minunați și am organizat acolo numeroase evenimente muzicale, expoziții, lansări de carte, am colaborat cu succes cu diverse instituții și asociații culturale: Galeria PashminArt din Hamburg, care a organizat expoziția de grup din Muzeul de Artă Contemporană din Beijing, China, Asociația Culturală ARO din Frankfurt am Main, Biblioteca Palatului Buesing din Offenbach am Main, Biserica Evanghelică din Offenbach am Main, Primăria orașului Koenigstein, Mânăstirea Arnsburg din Lich, Biserica Matthäus din Frankfurt am Main, Muzeul Icoanelor din Frankfurt am Main, Teatrul din Bensheim, Asociația Franceză din Frankfurt am Main, Asociația Al. I. Cuza din Heidelberg-Kirchheim, Asociația ADFE-Hessen e.V. (Asociaţia Francezilor) şi cu Uniunea Jurnalistilor Polonezi din Germania.

Arta este, în general, bine primită de către publicul german, care s-a dovedit a fi un public generos, foarte politicos, curios și recunoscător pentru efortul depus de artiști, manifestându-și interesul prin întrebări și bucurându-se sincer de ocazia de a participa la evenimente. Soțul meu, inginer IT, mi-a fost alături în toate aceste demersuri, rolul său în succesul proiectelor mele artistice fiind esențial: se ocupa de sistemul de sonorizare, mă ajuta mereu la panotarea lucrărilor, la transportul acestora și, desigur, din punct de vedere financiar ori de câte ori a fost nevoie.

Am înțeles că nu ai putut expune într-o galerie din Timișoara deoarece nu aveai master sau alte studii „pe hârtie”.

Așa este. Lipsa licenței în domeniu mi-a blocat adeseori participarea la expoziții în galerii. Este un cerc relativ închis pentru artiștii amatori, de aceea am hotărât să revin în România și să mă înscriu la Facultatea de Arte și Design a UVT. Oricum a fost un vis de-al meu să studiez Pictura la FAD în Timișoara, așadar nu am niciun regret. Până în prezent consider că am avut o carieră frumoasă și bogată ca pictor amator, chiar dacă nu am avut ocazia să expun în nicio galerie din Timișoara. Ca studentă la Pictură am expus în Galeria Mansarda din Facultatea de Arte și Design, Timișoara, unde tocmai am finalizat anul II de studii și la Galeria Lapsus, în expoziții de grup.

Am expus în luna mai a acestui an o serie de 23 de lucrări intitulată «Temperamentul Liniei» în Galeria Tablouri de Vis, by Mihai Ionescu din București și câteva lucrări în Galeria Iosif Tellmann din Lupeni, urmând să am foarte curând lucrări expuse în alte câteva expoziții locale.

Cum ți-a venit ideea cu expoziția „Oameni legendari ai lumii”?

Aceasta este singura serie de lucrări a cărei idei nu îmi aparține. În vara anului 2017 soțul meu mi-a spus într-o doară: «De ce nu pictezi o serie de portrete cu oameni celebri?’» Și eu am zis: «OK! Când mergem să cumpărăm pânze și culori.» După șase luni aveam finalizată o serie de 30 de lucrări și la scurt timp am avut norocul de a prinde liberă Biserica din centrul orașului Offenbach, unde am reușit să le panotăm pe toți pereții interiori într-un mod fabulos! Parcă le-aș fi pictat exact pentru acel spațiu!

În anul 2020 întreaga serie a fost găzduită și de Primăria din Koenigstein, iar în 2019 am participat cu trei lucrări la expoziția din Muzeul de Artă Contemporană din Beijing, prin colaborarea cu Galeria PashminART din Hamburg.

Ai înființat un cor la Frankfurt în 2016 în calitate de dirijor. Cum îți exploatezi această latură artistică?

Am cântat de când mă știu, poate chiar dinainte să pot vorbi! Am scris primele versuri la vârsta de 11 ani și am compus primele piese la 14 ani. Înțelegerea armoniilor am dezvoltat-o în anii copilăriei și adolescenței, cântând în corul de copii și de adulți al bisericii, unde se cânta de două și pe trei voci. Având această experiență, mi-a fost ușor să dirijez un cor, mai ales că uneori dirijam corul copiilor în timpul liturghiilor, când lipsea preoteasa care ne coordona de obicei. Contactul cu muzica nu l-am pierdut niciodată. Am cântat de-a lungul timpului în diverse trupe și formule, în proiecte solo de coveruri sau compoziții proprii și am jucat chiar și în muzicalul Broken Hartz în Germania (rol principal feminin). Grupul Vocal Amicorum din Frankfurt, format din 12 doamne românce talentate, a luat naștere din dorința de a cânta colinde românești de Crăciun în cadrul evenimentelor organizare de Asociația ARO din Frankfurt am Main. După primul spectacol reușit, am hotărât să diversificăm repertoriul, ca să putem cânta și la alte evenimente. Astfel, am cântat în Frankfurt, Offenbach și Heidelberg.

Ce ne poți spune despre cărțile publicate de tine?

Primele poezii haiku mi-au fost publicate la vârsta de 11 ani în revista din Oravița «Cântecul Vârstelor», editată de poetul, eseistul și istoricul Doru Ilana, iar mai târziu mi-au fost publicate alte serii de versuri în: Confluențe, Oravița, Foaia Oraviței și Jurnal de Liceu. Probabil dintr-o evoluție naturală a lucrurilor a luat ființă, în 2011, primul meu volum intitulat «Emoții Timpurii», la Editura TIM, Reșița, prin sprijinul editorului Gheorghe Jurma, a Asociației Mittel Europa și a conducerii Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița.

Al doilea volum «Visul Copilului de Cristal», editura Waldpress, apărut în 2017, conține ilustrații pe care le-am creat cu multă emoție. Am lansat acest volum în Frankfurt, cu sprijinul Asociației Culturale ARO, într-un tandem literar de excepție alături de poeta și prietena mea Luiza Teodorescu din Nisa (Franța). Al treilea volum „Poemul dintre Lumi”, editura Inspirescu, tipărit în 2018, are o însemnătate deosebită pentru mine, deoarece acesta cuprinde versuri și gânduri foarte intime.

De asemenea, este tradus în engleză, are ilustrații originale și a fost lansat, în cerc restrâns, atât în Germania cât și în România. Deși nu mă consider o scriitoare genială, îmi adun poeziile în cărticele pentru că îmi place ideea ca ele să trăiască între coperte frumoase, nu doar în caietul din sertar. Volumele nu se află pe rafturile librăriilor, deoarece acestea sunt proiecte personale intime, de suflet, cu tiraj redus și care nu doresc neapărat să ajungă cu ușurință la publicul larg.

Următoarele două volume sunt în lucru, dar o nouă lansare nu se va lăsa așteptată prea multă vreme. Între timp creez cu plăcere ilustrații și design de copertă pentru cărțile altor autori.

Ce te inspiră când restaurezi mobilier? Dar bijuterii unicat?

Momentan nu mai restaurez/pictez mobilier și nici bijuterii nu mai creez, deoarece timpul nu îmi permite. Studiul la facultate este foarte intens, mă solicită din toate punctele de vedere, iar anul viitor voi susține lucrarea de licență. Restauram/pictam mobilier deoarece credeam și încă mai cred în reciclare, în repararea lucrurilor și în a doua viață pe care o poate avea orice obiect împrospătat măcar printr-un strat nou de vopsea, dacă nu înfrumusețat prin pictură.

În urmă cu 20 de ani, eram pictor la o fabrică de învechit piese de mobilier, care erau apoi vândute în străinătate. Pictam și pe sticlă, pe obiecte vestimentare, poșete și pantofi, pereții caselor, dar și chipurile doamnelor (machiaj profesional). În paralel am creat patru serii de bijuterii unicat (deoarece fiecare persoană este unică), inspirația fiind natura: soarele, ploaia, florile, cerul, stelele, marea, culorile anotimpurilor și tot ce este frumos în jur. M-am ramificat foarte mult în domeniul artelor, am învățat prin experimentare continuă, prin eșecuri repetate și ocazionale reușite, am dezvoltat și finalizat numeroase proiecte artistice și culturale și am iubit fiecare moment de creație, fie el mai grandios, ori mai mărunt.

Ești inginer de meserie, dar nu ai profesat niciodată. Cum ai ales ingineria?

Cumva m-a ales ea pe mine în acel moment sensibil al vieții. Deși mi-am dorit să urmez pictura și îmi era recunoscut potențialul, am fost sfătuită să devin inginer. Fiind un copil prea cuminte, am ascultat, mi-am luat licența, am devenit inginer diplomat, însă nu am profesat niciodată, deoarece arta mi-a ocupat tot sufletul și tot timpul. Am rămas cu un gust amar după cei cinci ani de studiu, cărora nu le găseam niciun sens în viața mea și în perspectiva viitorului meu. Așadar am studiat singură pictura, muzica, am creat, am scris, m-am vindecat cu și prin artă de multe răni sufletești și am urmat traseul acesta artistic, care mi-a făcut mereu inima să vibreze și mintea să-mi alerge pe culmile imaginației.

De ce anume ar trebui să țină cont un tânăr când își alege viitoarea carieră?

Să țină cont de înclinațiile sale naturale și să urmeze direcția în care simte că poate face performanță. În orice domeniu să studieze riguros și să devină cât poate de bun, să își păstreze vie curiozitatea, să evolueze constant și să nu uite să găsească o satisfacție personală în munca sa, iar dacă, la un moment dat, își dorește o schimbare în activitatea sa, să caute o cale de a face acea schimbare.

Să nu uite că încercările și eșecurile sunt benefice, sunt oportunități ideale de învățare, de acumulare de experiență, iar reușitele sunt doar vârful aisbergului, încununarea tuturor eforturilor și muncii depuse în trecut.

Să țină cont de criticile constructive ale persoanelor care sunt capabile să ofere păreri pertinente și să aibă grijă ca propriul ego și subiectivism să nu le saboteze șansa de a-și depăși limitele. A fi capabil să îți observi rezultatele muncii cu detașare și într-un mod obiectiv nu este mereu ușor, însă este întotdeauna o calitate dezirabilă, care, din fericire, poate fi însușită prin introspecție și autoeducație.

Expoziții Kara Molnar:

• 2025 – Expoziție de grup Dunărea, Interferențe Culturale, organizată de Galeria Brăteanu la Palatul Apelor din Timișoara
• 2025 – Expoziție de grup în Galeria Iosif Tellmann, Lupeni
• 2025 – Expoziție de grup la Galeria Tablouri de Vis, by Mihai Ionescu, București
• 2025 – Expoziție de grup în cadrul evenimentului Balul Artelor, Timișoara
• 2024 – Expoziție în showroom-ul Toyota Timișoara
• 2024 – Locul 1 pentru creativitate la concursul ART&AUTO FUSION by Toyota, Timișoara
• 2024 – Expoziție de grup în Galeria Iosif Tellmann, Lupeni
• 2020 – Expoziție personală în Primăria orașului Koenigstein, Germania
• 2020 – Expoziție de grup în biblioteca Palatului Buesing, Offenbach am Main, Germania
• 2019 – Expoziție de grup în Muzeul de Artă Contemporană din Beijing, China
• 2019 – Expoziție personală în biblioteca Palatului Buesing, Offenbach am Main, Germania
• 2018 – Expoziție de grup în Mânăstirea Arnsburg, Germania
• 2018 – Expoziție personală în Biserica Evanghelică a orașului Offenbach am Main, Germania
• 2017 – Expoziție de grup în Muzeul Icoanelor din Frankfurt am Main, Germania
• 2016 – Expoziție de grup în Biserica Mathäus din Frankfurt am Main, Germania
• 2010 – Expoziție personală în Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița
• 2011 – Expoziție personală în Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița
• 2010 – Expoziție personală în Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.