Iosif Martinescu este obișnuit încă din copilărie cu activitatea de voluntariat. Pe atunci se numea muncă patriotică sau clacă în satul timișean Pietroasa, unde s-a născut. Acum, organizează prin ONG-ul Verde de Banat acțiuni de împădurire, de ecologizare și merge lunar alături de voluntari la bătrânii singuri din Ținutul Pădurenilor.

Ați fost peste 20 de ani profesor, iar acum sunteți antreprenor. Cum ați ajuns voluntar?

Partea de voluntariat ține din structura mea de educație țărănească, adică în lumea satului bănățean există instituția clăcii și atunci întotdeauna la Pietroasa mea dragă, în crucile cu negru, oamenii ieșeau cu căruțele, cu boii, cu caii și reparau ori drumuri comunale ori drumuri de țarină ori podețe ori lucrau în comuniune cu alții pentru binele comun. După ce am devenit profesor de istorie, în anii ’90, îi învățam pe copii să dea din timpul lor altora și am mers cu copiii și am astupat gropile la Pietroasa. Am mai plantat tei în niște primăveri și probabil de atunci mi se trage. Fiecare copil și-a plantat teiul lui, iar eu le-am dăruit atunci niște găleți și copiii, seară de seară, până teii s-au prins, i-au udat. Teii există și acum. Toată lumea știe în zonă care e teiul lui Luminița sau a lui Neluțu.

Când ați înființat Asociația Verde de Banat?

În 2019 și este legată de educație, de profesia pe care o am fiindcă poate e și o revoltă interioară, deoarece au trecut foarte mulți ani de la Revoluție și lucrurile deseori nu merg foarte bine în direcția asta și, pe de altă parte, mi-e și foarte dor de copii. Îmi doresc foarte tare la toamnă să-mi iau câteva ore, chiar și gratis, să mă duc înapoi la școală. La Asociația Verde de Banat avem două direcții foarte clare, ambele legate de educație. Prima este „Verde pentru viață” în care facem ecologie, educație, plantare și pe direcția asta de an plantăm. Avem cele 3 hectare și jumătate cu 15.000 de stejari, plantația este în al treilea an și merge foarte bine. Se află în apropiere de Cartierul Primăverii din Giarmata. Este prima perdea forestieră de o lungime considerabilă făcută de un ONG prin muncă voluntară și mă bucur că majoritatea copacilor au fost puși de copii, noi am făcut gropile mecanic.

Mai avem aici două programe mari, care sunt multianuale. Unul se numește „Un județ de nota 10”, iar 200 de școli gimnaziale au primit copaci de plantat de la asociație, i-au plantat în jurul școlii și îi îngrijesc. De pildă, fiecare clasă de la Școala Generală „Avram Iancu” din Timișoara a plantat un copac. Alte școli au plantat atâția copaci câți elevi sunt în școală. Sunt foarte, foarte bucuros că încet, încet toate școlile cer puieți, plantează și se formează acea comunitate de dascăli iubitori de natură și dornici de fapte bune și verzi. Ca o completare la programul „Verde pentru viață”, am demarat de „Ziua Mediului” în 5 iunie, în colaborare cu Apele Române, Aquatim, a trecut prin ședința Consiliului Județean Timiș, va fi un altfel de „Lets do it, România” în care încercăm să trezim aceste comunități la muncă patriotică. E un termen desuet, care poate deranjează, dar până la urmă noi trebuie să ne implicăm fiindcă, pe de altă parte, credința noastră este că nu ajunge educația, mai trebuie și coerciție și bun exemplu. Mai trebuie atitudine și implicare. Noi toți trebuie să luăm atitudine, fiindcă în fața noastră se petrec destule, iar noi toți, majoritatea din comoditate, din lipsă de implicare, nu luăm atitudine.

În 7 iunie, noi am curățat PET-urile cu elevii gimnaziilor din Pietroasa, Tomești, Curtea și Margina. Am mers pe malul Begăi și am scos de la Poieni până la Margina și de la Luncani până la Margina PET-urile de pe marginea apei, dar au rămas în Bega destule textile, cauciucuri, nailoane. În 9, 10 și 11 august, vor fi trei zile de petrecere în natură, pentru că acesta e un alt obiectiv al Asociației, să-i scoatem pe oameni în natură. Pe de altă parte, să cunoască izvoarele Begăi, că avem aici Cascada Șopot, Pietrele Cohului, să cunoască practic frumusețile la o oră de Timișoara, că multă lume se duce nu știu unde și avem aici foarte multe zone excepționale. Trebuie să le promovăm și să-i convingem pe țărani să deschidă casele turiștilor, să se deschidă cât mai multe puncte gastronomice, care sunt de folos și oamenii ar putea trăi din asta, iar orășeanul ar putea pleca după o asemenea tură și cu cotorița plină de bunătăți făcute în grădină.

Lunar, în timpul anului școlar, ne propunem să avem acțiuni de ecologie, ecologizare, de educație și chiar să sperăm că vom face un manual de bune practici sau să facem material didactic în asociere cu partenerii noștri. Și ADID este partener în acest proiect „Ape curate”. În perioada vacanțelor, ne propunem să lucrăm cu adulții și o facem în weekenduri. Revenind, eu am firma mea prin care reparăm drumuri la o scară foarte mică. Ieșirile de plantare ne dorim foarte tare să fie timp cu folos în natură în care să și mâncăm împreună, să ne bucurăm de viață împreună. Noi oferim mâncarea voluntarilor și e foarte bine, se leagă niște prietenii. Încercăm, de fapt, să dezvoltăm, lucru care e greu România de astăzi, comunități pe anumite domenii. Unora dintre voluntarii noștri mai vechi le place partea de plantare foarte tare, altora le place partea de caritate.

Ce acțiuni caritabile desfășurați?

Ultimul weekend din fiecare lună e weekendul zeciuielii, al carității. Nu ne lăudăm cu asta deloc, doar când trebuie să mulțumim. Când avem un contract de sponsorizare ferm, ducem 100 de pachete oamenilor în nevoie din Ținutul Pădurenilor, un areal deasupra de Deva, Hunedoara, Țara Hațegului, Țara Caransebeșului, Țara Făgetului, sunt 33 de sate – eu forțez poate când spun că este un soi de Toscana cu sate pe vârf de munte înconjurate de pădure, de vegetație cu oameni harnici. Din păcate, din 50.000 au mai rămas 5.000. După socotelile noastre, 1.000 de oameni nu au pensie sau primesc ajutoare minuscule, de 170 de lei, iar la 300 de oameni la care nu vine nimeni noi mergem din mai 2020, lună de lună. Toți oamenii care au venit cu noi sau au cotizat vin și anul următor, adică au văzut că banii se duc unde trebuie și trimit oameni sau voluntari, au încredere în noi. Le ducem oamenilor produse neperisabile: făină, conserve, paste făinoase, zahăr, ulei. Dar nu produsele sunt importante, ci strângerea mâinii sau îmbrățișarea.

Ne împărțim pe grupe și stăm sâmbăta o zi întreagă în curțile bunicilor. În urmă cu câteva săptămâni, Charlie Ottley a fost voluntar Verde de Banat, a stat o zi întreagă și cu atâta dragoste a îmbrățișat bunicii că pe mine m-a impresionat căldura lui care o transmite și faptul că n-a ezitat, de pildă, să îmbrățișeze oameni care ieșeau din grajd. I-am întrebat pe bătrâni ce mănâncă: urzici, bureți, fructe de pădure.

Noi facem în munți exercițiul empatiei sau al păsării. În 28 iulie am fost la Vălari, unde a ars o casă, și am găsit preotul acolo. Am trecut cinci ani pe lângă un sat din Ținutul Pădurenilor și nu am știut că stă cineva acolo. Întâmplarea a făcut că a cântat un cocoș și am întâlnit un bătrân paralizat imobilizat la pat și maica după vreo oră a coborât cu vacile. De atunci mă duc lunar la ei fiindcă în sat au mai rămas patru case și o singură familie. Au murit bătrânii și a murit și satul. Se împlinește, de fapt, un vis al socialismului de a distruge satele vechi de pe munte. Eu mi-aș dori foarte tare, legat de promovarea zonei sau satului românesc, ca timișorenii să descopere această zonă și cu zece mii de euro, chiar și mai ieftin, să-și cumpere o casă. Ce au unic aceste case, că de aceea le zic Toscana, sunt toate cu fața ori către Retezat ori către Muntele Găina, deci ai panoramă și aproape peste tot e asfalt, e semnal maxim, adică poți munci de acasă.

Ce aspecte ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege cariera?

În primul rând, trebuie să se gândească, să-și cerceteze structura sufletească și este o tragedie să te duci la lucru să nu-ți placă ceea ce faci. Dacă muncești cu drag, nu obosești, deci trebuie să-ți cauți vocația, apoi vor veni și banii. Dacă faci ceva cu talent și cu multă dăruire, vin și rezultatele. În orice domeniu, țara asta are nevoie și de bucătari și de mecanici, și de electricieni. Un electrician sau un meseriaș în lemn sau în pardoseli câștigă la nivelul unui medic. Dar trebuie să faci cu dăruire ceea ce faci. Munca susținută te scapă și de depresie și de sărăcie.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.

foto: arhiva personală