Una dintre cele mai neobișnuite forme de exprimare pe care le-a descoperit este pictura cu cafea. Totul a pornit, după cum povestește, de la o simplă greșeală: pensula ajungea uneori în ceașca de cafea în locul paharului cu apă pentru culori. În loc să ignore întâmplarea, Eugen a ales să vadă ce poate ieși din ea. Așa a început o explorare artistică în tonuri de sepia, folosind cafea, ness și chiar zaț pentru a obține nuanțe, texturi și efecte diferite. Astăzi, Eugen Curelici transformă cafeaua în culoare și îi invită și pe cei care se consideră „antitalent” la desen să descopere că arta poate fi învățată, experimentată și, mai ales, savurată.

Cum ai ajuns să pictezi cu cafea și de unde ți-a venit ideea?

A pornit, în primul rând, de la o greșeală. De multe ori, când desenez sau pictez, se întâmplă să beau cafea și, uneori, confund paharul cu apă pentru culori cu cel de cafea. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să bag pensula și într-o parte și în cealaltă. Sau să fiu puțin mai neglijent și să răstorn cafeaua peste lucrare. Mi s-a întâmplat odată și am zis: «OK, arată interesant. Hai să vedem ce putem face de aici».

Ai făcut studii în domeniul artelor?

Da, sunt absolvent al Facultății de Arte și Design din Timișoara. Studiile masterale le-am făcut la București, la Facultatea de Teologie, în cadrul Departamentului de Artă Sacră, Conservare-Restaurare. Am lucrat și ca tehnician restaurator în cadrul unor echipe de restaurare. Primeam multe proiecte prin țară pentru lucrări la monumente istorice. La Biserica «Sfânta Vineri» din Ploiești am lucrat la restaurarea picturii în ulei și a frescei. Am lucrat și la Biserica din Glogova, județul Gorj, unde a fost tot o restaurare de frescă, precum și în Vrancea, la Mănăstirea Rogozu. Am lucrat și la Palatul Brâncovenesc din Potlogi, județul Dâmbovița.

Ai avut experiențe și în străinătate?

Da. În timpul studiilor de licență am avut șansa să plec cu o bursă Erasmus în Croația, la Zagreb, unde am putut să lucrez cu niște profesori foarte buni. Pe de altă parte, am mai activat ca artist în zona performativă, ca dansator de dans contemporan și de street dance. Am colaborat și cu Teatrul Național din Timișoara, în spectacolul „Rambuku”, în regia lui Mihai Măniuțiu, dar și în alte proiecte independente și în unele legate de Capitala Culturală Europeană. Au mai fost și alte proiecte mici, de showcase, festivaluri de teatru și de dans.

Revenind la pictura cu cafea, care este tehnica? Cum folosești cafeaua?

Tocmai pentru a putea face mai multe tipuri de concentrații, am folosit, pe lângă cafeaua de la espressor, și cafea solubilă, tip ness. Pentru că este solubilă și pot să pun o cantitate mai mare de cafea, pot să fac mai multe degradeuri de culoare, să creez volum și să obțin o culoare mai diluată sau mai concentrată.

În cât timp realizezi o lucrare?

Depinde de lucrare. În specificul meu, nu este neapărat vorba doar despre cafea. Îmi place să lucrez foarte mult cu acuarelă. Am ținut și ateliere. Mă fascinează foarte mult această tehnică pentru că este foarte versatilă, greu de controlat și trebuie să cunoști foarte bine tehnica și să o stăpânești ca să poți scoate efectele dorite. Este fluidă și, tot timpul, trebuie să ai acea acuratețe. Dacă lucrezi prea mult, se murdărește.

Ai învățat undeva să pictezi cu cafea sau cum ai perfecționat această tehnică?

E fix la fel, doar că diferă într-un fel, pentru că nu se comportă la fel ca pigmenții clasici. Este și puțin abrazivă, dar și asta poate să scoată noi efecte. De exemplu, dacă folosesc zațul de cafea, acesta dă un efect mai texturat și poate să ofere chiar o oarecare strălucire, în funcție de ceea ce mai este combinat cu cafeaua.

Ți s-a întâmplat să pictezi ceva și să te gândești: „Nu o să iasă nimic din asta”?

Cam de fiecare dată. De multe ori se întâmplă ca, până la etapa finală, să ai multe etape intermediare care pot avea darul de a te descuraja dacă nu știi spre ce direcție te duci.

Care a fost cea mai dificilă lucrare pe care ai realizat-o?

Am avut o lucrare la facultate când studiam tehnica tratteggio în restaurare. Este o tehnică de integrare cromatică ce presupune juxtapunerea mai multor linii paralele, una lângă alta, care conferă un efect cromatic pentru obținerea efectului dorit. Să zicem că este o lacună și vrei să o acoperi, să integrezi cromatic lacuna, dar ai nevoie ca zona de intervenție să poată fi și observabilă. Lucrarea pe care am avut-o este destul de mare, 60 pe 60 de centimetri, și a fost realizată în întregime doar din linii. Mi-a luat trei-patru luni să o fac.

Cum reacționează oamenii când văd tehnica picturii cu cafea?

La ultimul atelier pe care l-am făcut la Harababura, participanții au fost foarte încântați și curioși și au spus că vor mai încerca și în viitor. Plus că vor privi cafeaua acum cu dublă viziune: una de a o degusta și alta de a putea face o lucrare creativă, o lucrare de artă.

Ce vrei să transmiți prin munca ta artistică?

Încerc să caut atmosfera unui subiect pe care îl abordez. Lucrez, în mare parte, după fotografii, dar și după natură vie, în aer liber. Mă interesează mai ales, prin efectul acuarelei, care poate conferi acest efect difuz al imaginii, să pot să scot atmosfera întregului cadru. Adică, dacă am un subiect, oricât ar fi de banal, fie că pictez un mouse, o ceașcă de cafea sau o întreagă compoziție, mă interesează să pot să găsesc ceva deosebit în acel subiect și să pot să-l transpun prin culoare.

Ești foarte tânăr. Ți-ai conturat un stil al tău sau încă ești în formare?

Cred că fiecare își caută linia, stilul. Eu încerc să împing toate artele cu care am mai interacționat și să găsesc particularitățile care le fac deosebite pe fiecare în parte și cum se pot interconecta între ele, fie că e dans sau alt tip de exprimare artistică.

De unde îți iei inspirația?

Unul dintre lucrurile care mă inspiră este tocmai greșeala, adică ce putem să facem când se întâmplă un lucru pe care nu l-am anticipat și cum putem improviza de acolo spre noi căi de a realiza o lucrare sau alta. Îmi place foarte mult improvizația. Ca să fiu mai concret, într-o lucrare, să zicem că am o idee preconcepută spre care vreau să mă duc, dar, la un moment dat, poate chiar se întâmplă un accident, ceva nu îmi iese fix cum caut și încerc tot timpul să pot să mă duc spre o nouă rută.

Fie că este în pictură sau în dans. Încerc tot timpul să fiu cât mai prezent și să observ cât mai mult, să nu pornesc cu lucruri preconcepute și să mă duc până la capăt cu o muncă foarte bine stabilită de la început.

Ce înseamnă pictura pentru tine? Este meserie, refugiu sau hobby?

M-a întrebat cineva: «Îți place foarte mult să pictezi pentru că te relaxezi?» Da, te relaxezi dacă îți iese. Da, sunt ambele. Am deprins o latură din facultate și am lucrat foarte mult și în proiecte foarte bine definite. În același timp, am proiecte personale care îmi dau o oarecare inspirație și care mă motivează. Mi se pare că este cumva între proiecte care sunt foarte bine definite, în care trebuie să ai un task foarte clar de îndeplinit, și altele în care poți să fii doar la nivel de căutare, de cercetare proprie. Da, poate să fie și relaxare. Îmi place să desenez foarte mult și, când merg în călătorii, este ca un jurnal fotografic, doar că are o valoare mai mare, cel puțin pentru mine.

Ce sentimente ai avut când ai vândut prima lucrare?

Ca la orice lucru pe care îl faci și care îți face plăcere, este o satisfacție personală. Simți că munca este respectată și este o validare. Mai ales la început.

Se poate trăi doar din artă în România?

Cred că se poate. Depinde ce înseamnă «să trăiești», depinde de nivelul de trai, depinde de ce presupune arta. Una este să faci niște desene pe care să le vinzi sau să poți să faci o structură mult mai mare. Mă gândesc că sunt oameni care au făcut chestia asta și la nivel de ilustrații. Adică, dacă crești totul și scalezi foarte mult, mă gândesc că este un tip total altul de a privi arta. Probabil că da. Nu cred că este imposibil.

Care este cel mai mare vis al tău în ceea ce privește pictura?

Nu e neapărat un vis, ci este o dorință de a-mi păstra curiozitatea și de a încerca să fiu cât mai relevant, pentru mine mai ales. Și să găsesc noi modalități de exprimare artistică și personală.

Care sunt pictorii ale căror lucrări le admiri cel mai mult?

Îmi plac mult cei din zona impresionistă, postimpresionistă, expresionistă. Îmi plac Modigliani foarte mult, Dürer și artiști de artă contemporană foarte mult. Și îmi place foarte mult că în Timișoara a început, cel puțin în ultimii ani, să fie mult mai activă în această zonă. Avem multe galerii, expoziții recurente și ai de unde să te inspiri.

Ce proiecte mai ai în vedere?

Urmează să mai țin ateliere de pictat în cafea cât și în acuarelă, în diferite locații. Am foarte mulți oameni care vin la atelier și spun: «Eu sunt antitalent, nu știu să desenez, nu știu să pictez». Însă atelierul meu este foarte bine structurat, în așa fel încât să parcurgem niște etape în care să vedem cum se comportă culoarea, cum se comportă cafeaua, ce particularități are fiecare stil de a picta și de a desena. Și, pe urmă, în partea a doua a atelierului, realizăm câte o lucrare împreună, cu care fiecare va putea să plece acasă și să o înrămeze, dacă dorește, și să o pună într-o vitrină.

Am avut oameni care ziceau: «Eu am două mâini stângi, eu nu pot să pictez nicicum» și au făcut o lucrare chiar deosebită. Pentru că eu sunt tocmai pe această idee: dacă ai un ghidaj, n-ai cum să nu poți să faci. Sunt niște reguli de bază. Dacă le respecți, poți crea. Arta mare e clar că vine odată cu timpul. Contează foarte mult partea tehnică, dar dacă înveți niște repere foarte clare, este foarte ușor să poți să faci niște lucruri. Am avut participanți de la 10 la 60 de ani.

De ce aspecte ar trebui să țină cont tinerii când își aleg viitoarea meserie?

Fiecare trebuie să încerce să-și găsească lucrul în care își găsește motivația cea mai bună și locul care să-i placă. Adică, dacă îți place foarte mult un lucru, ai tăria să muncești foarte mult, ai motivație personală și ai tot timpul imboldul de a crea, de a fi curios, de a fi fascinat de lucrurile pe care le creezi. Cred că și din nasturi și din orice lucru, oricât ar suna de banal, se poate face ceva extraordinar. Asta mi se pare că este important: să-și găsească fiecare lucrul care îi place și să meargă după el.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.