Cozmin Berian are gradul de plutonier adjutant șef, funcția scafandru de intervenție, și s-a angajat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat al Județului Timiș în anul 2006 ca pompier. Un an mai târziu, a devenit scafandru. Colegul său, Dragoș Pană, este plutonier adjutant și s-a angajat la ISU în anul 2007. Lucrează ca scafandru din 2021.

Cum v-ați ales această meserie, care are multe satisfacții, dar este și foarte grea?

Cozmin Berian: Încă din tinerețe am fost fascinat de ape și adâncuri în ceea ce privește meseria de scafandru. În urmă cu mai mulți ani, lucram la un hypermarket din Timișoara, iar când am aflat că se fac angajări la pompieri am profitat de ocazie. Cel mai mult mi-a plăcut ideea de a deveni salvator, de a ajuta lumea. Imediat după angajare am intervenit pentru stingerea incendiilor, apoi am participat la cursuri SMURD și am lucrat pe ambulanță și la descarcerare, iar din anul 2007 am fost scafandru, în paralel. Din 2014 sunt doar scafandru.

Dragoș Pană: Sunt pompier din 2007, a fost primul meu job. Aveam 19 ani când am venit la pompieri. Voiam să merg la Școala de Subofițeri Pompieri de la Boldești și între timp au apărut posturile cu recrutare din sursă externă și astfel am participat la concurs. Am început activitatea la pompierii timișeni ca servant pe stingere, după aceea șofer pe autospeciale, apoi am fost comandant de echipaj, iar mai târziu am ocupat funcția de șef de tură la Stația de Pompieri din Buziaș, iar meseria de scafandru a fost așa, ca o provocare. Eram șef de tură și se recrutau pompieri care să parcurgă cursul de scafandru. Fiind un deficit la echipa de scafandrii, atunci mi s-a părut o provocare interesantă. Am intrat pe site-ul Centrului de Scafandri din Constanța, singurul din țară, și am găsit un motto foarte interesant: „Dacă ar fi ușor, oricine ar putea face!” Atunci mi-am spus: dar eu nu pot să fac meseria de scafandru pe lângă cea de pompier? Am mers la concurs și așa am ajuns scafandru, după care am renunțat la funcția de șef de tură.

Cât sunt de grele intervențiile dvs.? Mă refer atât la condițiile meteo, cât și la factorul emoțional.

Cozmin Berian: Mediul acvatic nu este pentru oameni. Totul se bazează pe echipamente și pe cunoașterea lor. Suntem destul de bine echipați. Din start, nu poate să fie foarte ușor, fiind un mediu care nu-i propice corpului uman. După aceea, intervin și alți factori: stres, panică, frig, pericole care pot apărea în apă, cum ar fi crengi, sticle, fier. Mai ales în apele curgătoare pericolul de rănire este foarte mare din cauza curenților. Riscăm să ne lovim de anumite obiecte din apa dulce pentru că nu le vedem, spre deosebire de apa sărată. De asta devine grea intervenția, pentru că în ape dulci este o căutare pe pipăit și de cele mai multe ori noi nu vedem nimic. Din acest motiv este și greu de găsit victima, putem să trecem pe lângă ea și să nu o găsim, iar atunci durează mai mult căutările. Anul trecut, la Igriș, o lună de zile am fost pe râul Mureș și tot nu am găsit fetița, ultima victimă. Au apărut după câteva luni niște haine și niște oase și s-a presupus a fi ea.

Dragoș Pană: Cum zicea și colegul meu, dificultatea cea mai mare este faptul că vizibilitatea este aproape zero. Trebuie să fim atenți, să ne echipăm corect, să avem o pregătire constantă și continuă, nu-i de joacă. Mediul acvatic nu este pentru oameni. Totul se bazează pe echipamente și pe cunoașterea lor. Suntem destul de bine echipați.

Cozmin Berian: Referitor la cât de greu este, noi avem teste și analize pentru care trebuie să fim apți să le putem trece.

Din punct de vedere psihologic, vă simțiți afectați când mergeți acasă la familii știind că ați lăsat în urmă o tragedie?

Cozmin Berian: Depinde de situație. Nu pot să zic că nu-ți mai vin niște flashuri despre ce ai văzut la intervenție, mai ales dacă sunt implicați copii sau tineri. Familia, până nu vede victima recuperată din apă, se comportă într-un fel, iar când o vede, se instalează cele mai tragice momente. Atunci, imaginea aceea ne afectează și pe noi, dar trebuie să trecem peste situație.

Dragoș Pană: Asta implică meseria de pompier, până la urmă. În fiecare zi luăm contact cu situațiile de urgență care li se întâmplă oamenilor. Depășim astfel de momente cu sprijinul familiilor noastre.

Unde și cât de des vă antrenați?

Cozmin Berian: Aici, în județ, avem Bega, Timișul, Lacul Surduc, unde am avut recent un antrenament. Vara facem antrenamente în Marea Neagră, la Constanța, iar în sezonul estival asigurăm două săptămâni de căutare/recuperare a victimelor pe litoral.

Care dintre provocări este mai mare: să stingeți un incendiu sau să scoateți o victimă din apă?

Dragoș Pană: Și pentru a stinge un incendiu și pentru a scoate o victimă din apă sau a căuta o victimă în apă, te bazezi pe cunoștințele acumulate. Altfel spus, spre exemplu, când intri într-o casă in care se manifestă un incendiu, nu știi pe ce calci tot timpul, dar nădejdea o ai în Dumnezeu și în colegi. Avem noi o vorbă, să ne întoarcem toți și din salvatori să nu devenim victime. Așa e și la scufundare, echipa e formată din doi scafandri și iarăși, ai colegii care te asistă de la suprafață. Cu mult calm și cu ajutorul lui Dumnezeu, ai încredere în echipamentul tău și pregătirea ta. Dificile sunt ambele tipuri de intervenții. În incendii acționezi sub presiunea adrenalinei, sunt flăcări mari și este nevoie de stingerea și limitarea efectelor produse de incendiu. Pe când la scafandri, trebuie să fii foarte calm, conștient pe ritmul respirației, pe echipament, pe tot ce ai de făcut sub apă și să fii ordonat, organizat la fiecare pas.

Câte intervenții ați avut anul acesta?

Cozmin Berian: Au început să scadă. Probabil conștientizează lumea că e periculos să se scalde în locuri interzise.

Dragoș Pană: Am avut patru sau cinci intervenții.

Cosmin Berian: Din păcate, din experiența anilor trecuți, în perioada sărbătorilor ne-am putea confrunta cu situații nefavorabile, pe fondul altor factori din viețile oamenilor. În același timp, intervenția noastră este îngreunată din cauza temperaturilor scăzute.

Care sunt cele mai grele cazuri cu care v-ați confruntat în toată perioada de când sunteți scafandri?

Cozmin Berian: Nu putem să spunem că este unul mai greu ca altul. Cum am zis, apa nu este mediul nostru. În momentul când ne-am băgat în apă, chiar dacă suntem la antrenament sau facem o căutare, suntem expuși la aceleași pericole și la aceleași greutăți. Se pot întâmpina greutăți, de la sfera ORL, până la funcțiile creierului, sânge, stomac. Prin costumele de apă rece nu intră apa decât la cap. Iar omul prin cap elimină cel mai mult căldură. De aceea, în timpul iernii este greu să stăm mult timp sub apă, există risc de hipotermie.

Dragoș Pană: Mai intervenim în cazul pescarilor care cad în apă.

Cozmin Berian: Și la cazuri în care bărci cu mai mulți oameni se răstoarnă.

Dragoș Pană: Cele mai dificile intervenții, din punctul meu de vedere, sunt cele unde curenții sunt foarte mari, pentru că nu mai depinzi doar de tine atât de mult cât de curent, unde te duce și e mult mai dificil să gestionezi situația de unul singur. Deja intervine natura. Am mai avut cazuri de pescari care intră în apă să-și recupereze bunuri și se îneacă. Intră de obicei îmbrăcați și cu cizme și e foarte greu să se autosalveze. Pot să facă infarct în urma efortului sau șoc termic nu neapărat nu știu să înoate.

Cozmin Berian: Cei mai mulți pescari scoși din apă se duceau după bărci, nu erau bine legate, înotau și până să ajungă la bărci ori li se punea o crampă musculară ori făceau infarct ori se panicau și așa mureau.

Ce-i sfătuiți pe cei care și-ar dori o carieră la ISU Timiș?

Cozmin Berian: Este frumos, dar trebuie să le placă lor. Avem o satisfacție când recuperăm o victimă din apă. Suntem însă la dispoziția ISU non-stop. Intervenim și în județele limitrofe și colegii, la rândul lor, ne ajută în concedii sau dacă e cineva bolnav. În urmă cu doi ani, am mers la Sibiu să căutăm un înecat. Cei care vor să se angajeze la ISU trebuie să fie sănătoși, în primul rând. La scafandri se fac niște teste și nu poți intra la curs fără a fi sănătos.

Dragoș Pană: Ai nevoie de compasiune să îți dorești să fii pompier. Trebuie să-ți placă să ajuți, să fii devotat și să ți se potrivească o viață de militar, până la urma urmei, că are și anumite rigori. Lucrăm pe ture, dar pentru orice situație de urgență suntem chemați de acasă. Facem echipă și cu colegii de la Arad.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.

foto: arhiva personală