Erika Weisz este medic specialist de medicină de familie și fiziokinetoterapeut. Spune că adoră copiii și are ferma convingere că fiecare copil merită să vadă măcar o dată lumea de pe spatele unui cal.

Sunteți medic de familie și fiziokinetoterapeut. Cum ați ajuns să practicați hipoterapia?

Prima și marea mea iubire profesională este recuperarea medicală, iar în 2008 am urmat un stagiu de practică în Roma unde am aflat de la o domnișoară cu tetrapereză, paralizată de la gât în jos, că există o formă de recuperare care implică un cal. Astfel, am început să caut o specializare serioasă în domeniu și în 2012 am urmat primul curs de specializare în hipoterapie pentru terapeuți de recuperare la Asociația Națională Italiană de Recuperare Ecvestră din Milano. Ulterior, în 2014, 2016, 2017, 2020 și 2022 au urmat numeroase alte specializări în acest domeniu unele tot în Italia, altele în Spania și Austria. În România am urmat în 2017 cursul postuniversitar de Terapii asistate de Animale de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj.

Cui se adresează terapia cu ajutorul cailor?

În cadrul Asociației HorsEmotion am ales să lucrez cu copii cu dizabilități, tulburări de comportament și tulburări emoționale, însă terapia cu ajutorul cailor poate fi foarte benefică oricărei persoane dintr-un grup vulnerabil, indiferent dacă este copil sau adult. Eu iubesc copiii și de aceea am ales să-mi dedic resursele în abilitarea și reabilitarea acestora.

Cum a luat ființă Asociația HorsEmotion?

Asociația HorsEmotion a luat naștere în 2013 din pasiunea pentru cai a celor patru membri fondatori și are două ramuri de activitate care se completează reciproc. Soții Estella și Cristian Breban se ocupă de Natural Horsemanship, adică de pregătirea și reabilitarea cailor cu traume printr-o comunicare cu calul „pe limba lui”, și astfel ne bucurăm de cai liniștiți și echilibrați în centrul nostru de la Ianova în care ne-am mutat în decembrie 2014. Eu mă ocup de partea de terapie și activități asistate de cai unde mă bucur de caii liniștiți și bine pregătiți pentru a ajuta oameni, în special copiii, să-și depășească anumite limite. De altfel, din 2020 ofer și cursuri în domeniul terapiei și activităților asistate de cai. Am ales să fac asta pentru a mă asigura că există și alte locuri în țară unde se oferă aceste servicii în siguranță și urmând o anumită etică.

Câte persoane ați ajutat din 2012, când ați început, și care sunt beneficiile hipoterapiei?

Nu aș ști să spun câți copii mi-au trecut prin palme și pentru mine fiecare copil este mai mult decât o cifră. Este un zâmbet, o ambiție, o dovadă de perseverență și reziliență și de la fiecare am avut de învățat. Dacă ar trebui să spun totuși o cifră, cred că au fost câteva sute în peste 13 ani.

Beneficiile hipoterapiei sunt numeroase și fiind o metodă de reabilitare globală putem observa aceste beneficii atât pe plan fizic, psihic, cognitiv dar mai ales emoțional. Cele mai evidente efecte la nivel fizic ar fi îmbunătățirea echilibrului și a posturii, reglarea tonusului muscular și optimizarea motricității grosiere și fine. Pe parte psihică se observă o liniștire a copilului, concentrare și cooperare mai bună, dezvoltare cognitivă prin creșterea capacității de absorbție a noilor informații.

„Magia” acestei terapii este de fapt pasul calului care se aseamănă foarte mult cu pasul omului și transmite astfel aceleași impulsuri fizicului persoanei călare ca și un mers fiziologic. Călărețul trebuie să se adapteze fiecărui stimul și să răspundă acelui stimul și astfel devine protagonistul propriului proces de recuperare. Este o terapie pe care majoritatea copiilor nu o percep ca pe o terapie, fiind într-un cadru nonformal și fiind puternic motivați de prezența și implicarea calului de terapie.

Care sunt provocările meseriei dumneavoastră?

Cred că hipoterapia este încă prea puțin cunoscută și numeroasele beneficii pe care le poate aduce în recuperarea unui copil nu sunt conștientizare de părinți sau de alți colegi medici sau terapeuți. Este o terapie tare frumoasă, dar dacă mă gândesc la provocările din ultimii ani îmi vin în minte problemele de sănătate ale cailor, mai ales că la începutul lunii august ne-am luat rămas bun de la unul din caii de terapie.

O altă provocare este să acoperim costurile cu centrul fiindcă hipoterapie este o terapie de 3 la 1, adică un terapeut, un cal și un asistent de hipoterapie lucrează în ședință individuală cu un singur copil pentru a oferi un serviciu de calitate și în siguranță acestuia. Din acest motiv am ales să oferim și activități educative asistate de cai, workshopuri, team-buildinguri și alte servicii conexe pentru a menține un cost cât mai scăzut la ședința de hipoterapie.

Ce împliniri sufletești vă aduce domeniul în care lucrați?

Împlinirile sufletești sunt nenumărate în acest domeniu. De la rezultate spectaculoase ale unor copii pe care i-am cunoscut în cărucior și azi merg independent și se dau chiar și pe schiuri, de la copii care priveau în gol și erau nonverbali și care acum merg independent într-o școală de masă și sunt frumos integrați în comunitate până la curajul de care dau dovadă copiii când se urcă pe un cal de jumătate de tonă și muncesc cu zâmbetul pe buze. Mă împlinește bucuria din ochii copiilor, zâmbetul lor sincer, protestul aprig ca apoi să muncească și mai hotărât.

Am o admirație profundă pentru fiecare părinte care ne trece pragul și care mută munți din loc pentru propriul copil, și uneori și pentru copiii altora. Mă împlinește și faptul că pot arăta lumii că aceste animale nobile sunt mult mai mult decât coechipieri în echitație sau animale de muncă, ele pot fi terapeuți pentru trup și suflet, terapeuți care sunt acolo, sprijină și susțin fără să judece. Sunt un om foarte norocos fiindcă îmi pot trăi pasiunea: mă bucur când ajung la lucru și pot contribui la progresul unor copii minunați și mă bucur când ajung acasă unde mă așteaptă fetița mea de doi anișori.

Care sunt proiectele pe care le aveți în vedere în perioada următoare?

Am un proiect mare: îmi doresc ca meseria aceasta să fie recunoscută și să avem cât mai mulți terapeuți acreditați în țară. Pentru asta am muncit împreună cu două colege din țară, dr. Anca Bîlbă și doamna Csilla Balogh la documentația codului COR, iar din 2022 există oficial această meserie și în România. În prezent mă chinui cu standardul ocupațional pentru acest cod COR și care va oferi ulterior posibilitatea de a oferi cursuri acreditate în România.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Este o meserie unde îți pui sufletul în palme. Este un drum extraordinar de frumos, cu numeroase satisfacții, dar și riscuri pe care trebuie să ți le asumi. Trebuie să iubești caii, să fi prezent și atent în preajma lor, să poți lucra bine în echipă și mai ales să iubești oamenii, să îți dorești să îi vezi evoluând și pentru asta să fi pregătit să dai tot ce ai mai bun la fiecare ședință. Ah, da, să-ți placă să mergi pe jos fiindcă noi, cei care lucrăm lângă cai, facem lejer 30.000 pași pe zi în timp ce implementăm diverse intervenții terapeutice.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.