Despre filosoful Ciprian Vălcan spune toată lumea că e un geniu. Este un reflex aproape….pleonastic al lumii culturale să asocieze numelui său adjectivul „genial”. Nu (doar) pentru că este sorbonist și are trei doctorate (în filosofie, în filologie și în istorie culturală – la Paris), nici doar pentru că, așa cum sublinia scriitoarea Adriana Babeți, „după Cărtărescu, Ciprian este cel mai cunoscut și cel mai tradus scriitor român în Europa”, ci, mai ales, pentru că anvergura lui intelectuală, amplitudinea culturală și profunzimea înțelegerii integrative sunt impregnate de o aproape copilărească indulgență față de tot universul și o sinceră plăcere de a fi „în rând cu lumea” obișnutiă.

Altfel spus, Ciprian Vălcan are talentul rar de a-i face pe oameni să se simtă și ei geniali în preajma lui. Nu-i de mirare, deci, că prilejul de-a-l întâlni, în cea mai frumoasă librărie timișoreană, a funcționat ca un magnet la lansarea cărții sale, „Obiecte, ființe himere”, apărută la Polirom și prezentată de Mircea Mihăieș, Adriana Babeți și Gabriela Glăvan.

„Întors spre sine, filosoful și eseistul Ciprian Vălcan se odihnește în firida autobiografiei, după un drum lung prin universuri savante, animate de sclipiri ludice. (….) Volumul este, dincolo de autobiografic, și o arheologie a copilăriei în comunism, una dintre cele mai bogate și mai expresive apărute în ultimii ani”, notează Gabriela Glăvan în prefața cărții.

Este „ o proză, memorialistică, experimentalism, investigare a realității cu instrumentele jurnalismului, dar senzația finală este de ficțiune, de aici fascinația lecturii”, a subliniat, la lansarea volumului, criticul literar Mircea Mihăieș.

Ciprian Vălcan a publicat 19 cărți și sute de studii și eseuri în română, maghiară, sârbă, cehă, germană, franceză, spaniolă, italiană, polonă, engleză și portugheză, în volume și reviste de pe, literalmente, toate continentele. Chiar și „Obiecte, ființe, himere” a apărut mai întâi în spaniolă. Însă la lansarea acestei prime ediții românești a cărții, printre profesorii, prietenii, cititorii săi, Ciprian Vălcan a apărut copleșit de emoție.

„Cartea asta e ieșit din turbionul nostalgiei care ne-a prins formidabil. (…) Da, acum am emoții, e vorba despre familia mea, despre amintiri intime”, a mărturisit autorul.

Și în emoția scriitorului la lansare s-a văzut limpede copilul crescut printre cărți de preaiubitul bunic Aurică (mare admirator al lui Napoleon) în ultimul și cel mai sărăcăcios deceniu comunist, băiețelul îngrozit de pisici (asemeni Mareșalului de Luxemburg), dar fascinat de cașcaval și de scriitorii care se sinucideau, copilul printre ale cărui amintiri cu mătuși, oglinzi, girafe, muschetari și muște, jucării și pâine-n ou se insinuează cu nonșalanța genialității Freud, Lucian din Samosata sau Timotheos din Gaza, într-un vulcanic/vălcanic carusel al copilăriei recuperate, un melanj irezistibil de nostalgie, exactitate, candoare și cultură pură.

Cartea „Obiecte, ființe, himere” e de-acum în librării. Nu pentru multă vreme, pe citite și pe bună dreptate!