Potrivit celor de la Muzeul Național al Banatului (MNaB), una dintre legende povestește că „moș Bâzieș”, care-și păstorea oile prin aceste locuri, ar fi dat de această apă „specială”. O altă legendă susține că un ciobănaș, auzind în jurul unui izvor niște „murmure” în pământ, s-a apucat să sape, însă din cauza emanațiilor de carbon și-a pierdut cunoștința și a fost salvat de ortacii lui.

Apa minerală de la Buziaș, simbol al luxului în anii 1800

„Prima analiză chimică a apelor minerale a fost făcută în 1805. S-a dovedit că apa celui dintâi izvor cunoscut, Izvorul lui Mihai, ar fi avut 1311,6 mg/l bioxid de carbon. În anii 1811 și 1817, apele de la Buziaș au fost studiate de renumitul profesor Paul Kiteibel. Pe lângă Izvorul lui Mihai mai sunt trei: Izvorul lui Iosif, Izvorul de la Băile Reci și Izvorul Mare de la Băile Calde. Documentele vremii și comunicările de la Congresul medicilor și specialiștilor din 1884 au scos în evidență apa sa minerală, comparabilă cu cele mondiale renumite din Spa și Pyrmont”, spun cei de la MNaB.

În scurt timp, faima apelor minerale de la Buziaș s-a răspândit pretutindeni. Nu a durat mult până când, în 1819, Buziașul a fost declarat localitate balneară.

Îmbutelierea apei minerale de la Buziaș a început în 1840. În doar zece ani, apa minerală de aici a devenit un simbol al luxului și sănătății, fiind premiată la concursuri internaționale pentru calitățile sale excepționale.

În 1850, presa vremii o descria ca fiind „băutura de lux ce poate fi utilizată laolaltă cu vinul, fiind un răcoritor excelent”.