Terenul nu e de cea mai bună calitate, însă oamenii se încăpăţânează să cultive porumb, ba chiar şi grâu. Este astfel raiul mistreţilor şi al căprioarelor, care nu se sfiesc să vină chiar mai aproape în gospodării, distrugând o parte din recoltele şi aşa mici. Mai jos, mai spre Lugoj, au apărut solariile, semn că locuitorii se reorientează spre legumicultură, malurile Begăi fiind destul de favorabile pentru astfel de culturi. Lipsesc deocamdată investiţiile în astfel de activităţi, unele care pot fi rentabile. Cartofii sunt însă la modă pe văi şi dealuri, dar de obicei sunt cultivaţi pe loturi mici, pentru consum propriu şi mai puţin pentru valorificare. Un întreprinzător isteţ, care să ofere oamenilor un ajutor în materiale şi sămânţă pentru extinderea culturilor, ar putea să scoată bani frumoşi de aici.
Livezile reprezintă o altă resursă importantă în zonă. Şi acestea însă s-au diminuat, pomii uscându-se ori rămânând necurăţaţi. Nucile, merele, dar mai ales prunele se găsesc relativ des, toamna acţiunea de fiert răchie fiind una de neocolit. Pe vremuri, lubeniţa produsă la Bodo era renumită, aproape la fel ca şi ţuica de aici. Se mai cultivă şi acum, dar mai puţin. Au fost aduse soiuri noi, hibrizi mai productivi şi mai rezistenţi, însă localnicii nu reuşesc să facă faţă concurenţei altor centre mai favorabile şi importurilor masive.
Citiți principiile noastre de moderare aici!