Pentru tolvăgeni – căci vechiul nume al localităţii era Tolvăgia- 17 martie nu a fost o duminică obişnuită, nici liniştită. Muzica şi chiotele au răsunat pe fiecare stradă şi oamenii au ieşit la porţi să vadă alaiul. Conform datinii, căruţele sunt aşternute cu ponevi, cergi frumos ţesute în casă, iar caii sunt şi ei împodobiţi cu peşchire, adică prosoape. Cemătorii sunt de obicei giverii, cavaleri de onoare, şi prieteni ai mirilor. Ei se opresc la porţi, iar cei poftiţi la nuntă agaţă, la rându-le, câte un prosop de harnaşamentele cailor. Prosoapele ce se adună le rămân însurăţeilor. Cemătorii îi cinstesc cu ţuică, din uiaga împodobită cu funde, nu doar pe invitaţi, ci pe toţi cei întâlniţi pe stradă. Chiar dacă tinerii nu mai poartă, la chemat, costume populare, mulţi dintre ei nemaiavând aşa ceva în garderobă, muzica a fost, fără abatere, folclor bănăţean curat.
Obiceiului chematului la nuntă cu căruţe trase de cai şi cu cântare era, cândva, lege în mai toate satele din Banat, însă în anii din urmă el s-a pierdut, în favoarea mijloacelor moderne de comunicare a unui astfel de eveniment. La Livezile, una dintre cele mai tinere comune din Timiş, deşi prima atestare documentară a localităţii datează din 1322, cu numele Tegwod, conform istoricului Florin Medeleţ, datina şi-a păstrat rostul şi farmecul întregi, spre încântarea comunităţii şi norocul mirilor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!