Întregul ”corso” al Zrenjaninului este o terasă -fluviu. Edilii de aici nu le-au permis însă proprietarilor de cafenele și baruri niciun fel de amenajări cu caracter (semi)permanent la terase, nici măcar jardiniere cu flori pentru delimitare, așa încât mesele și scaunele se înșiră cât e strada de lungă, mobilierul fiind ales unitar. Plăcerea de a sta la terasă este împărtășită de sutele de oameni fără a fi deranjați de cacofonia muzicală a localurilor. Atmosfera o fac artiștii ambulanți, care își fac apariția mai ales spre seară. Sesizând afluxul tot mai mare de vizitatori din România în weekend, comercianții s-au adaptat: la multe terase, restaurante, cafenele, turiștii care vorbesc românește sunt întrebați dacă vor nota de plată în dinari sau în lei. Gastronomia zonei este savuroasă și îmbină influențele culturilor care coexistă aici: de la clasicele pleșkavița și burek (plăcintă) sârbești, la bucătăria germană dulceagă și sățioasă, la specialitățile picante ungurești, până la vechi rețete bănățene românești, care la noi sunt în mare măsură uitate. Pâinea este un adevărat cult aici, ”pecăriile” întrecându-se în specialități, la cald.
Fațadele clădirilor din centrul orașului sunt însă destul de decrepite, păstrând urmele ultimei mari amenajări urbanistice, din vremea de glorie a Zrenjaninului, în epoca lui Tito. Pentru că e sezon de nunți la sârbi, mirii și nuntașii sunt, adesea, așteptați în fața bisericii de tarafuri ca-n filmele lui Kusturica, spre încântarea turiștilor. În Zrenjanin există un muzeu și un centru cultural în care, mai ales în weekend, au loc spectacole.
Amenajarea malurilor Begăi din Zrenjanin ar putea fi o lecție bună și pentru administrația timișoreană: trasele delimitate, largi, drepte și îngrijite, pentru pietoni și pentru bicicliști, zonele destinate distracției pe role, băncile și iarba bine întreținute, curățenia și atmosfera liniștită fac din plimbările aici o adevărată plăcere. Pentru picnic sunt pregătite, în zone mai izolate, spații dotate cu grătare fixe, pregătite de întreprinzători, coșuri de gunoi și locuri de stat cu pătura. Sârbii obișnuiesc să pescuiască mai ales cu mici plase ancorate de poduri, iar ”prada” se vinde, proaspătă, în piața mare din vecinătate.
Oraşul Zrenjanin este reşedinţa administrativă a Vojvodinei, centrul economic şi cultural al zonei. Numele vechi al orașului este Veliki Bečkerek în sârbă), Nagy Becskerek în maghiară, Becicherecu Mare în română) sau Gross Betschkerek în germană: sunt limbile care arată și astăzi harta multietnică a locului. Pentru o scurtă perioadă de timp, din 1935, orașul s-a chemat Petrovgrad. Numele actual, acordat în memoria partizanului comunist sârb Žarko Zrenjanin Uča, a fost dat orașului în 1946. Situată pe malul Begăi, localitatea este atestată documentar din anul 1326. Cu o populaţie de aproximativ 80.000 de locuitori, este cel mai mare oraş din Banatul sârbesc. Împreună cu celelalte 21 de localităţi componente, municipalitatea Zrenjanin depășește 130.000 de locuitori.
Citiți principiile noastre de moderare aici!