Tubul digestiv, al doilea creier al nostru!

De Lavinia Bratu Ceuță
Reactualizat la:
Tubul digestiv, al doilea creier al nostru!
Leopold Auerbach este cel care a descoperit în secolul XIX faptul că peretele intestinului este căptușit cu celule nervoase. A și dat o denumire acestui strat de celule ganglionare ce permite controlul mișcărilor și a cărui funcție principală este a face să înainteze alimentele de-a lungul tubului digestiv. ”Plexul lui Auerbach”, așa l-a denumit. Tot în acest secol, Bayliss și Ernest Starling au secționat legăturile nervoase dintre creier și intestinele unui câine. Și, surprinzător, activitatea digestivă a acestuia a continuat într-o manieră aproape normală. De aici, concluzia a fost clară: sistemul nervos enteric este autonom și nu depinde de comenzile vreunui ”comandor”, cum ar fi creierul.

Microbiomul nostru influențează creierul!

Dialogul dintre cele două organe – burtă și creier – este asigurat, în primul rând prin căile nervoase, asemănate cu ”niște drumuri județene”. A doua legătură ”cablată” este cea sanguină. Din intestine, de la nivelul celulelor entero-endocrine, pleacă numeroase substanțe chimice în circulația sanguină, ce ajung la creier. Iar asupra acestor secreții și celule intestinale, o influență încă nediscutată prea mult științific, o au bacteriile. ”În dialogul burtă-creier sunt implicate multe mecanisme”, spune Thomas Tomkins, iar complexitatea comunicării dintre ele este imensă, cercetările perioadei următoare vizând elucidarea acestor realități.

Nutriția viitorului va cuprinde studiul creierului din burtă și felul în care nutrienții influențează atât activitatea genelor, cât și dezvoltarea microbiomului. Este un nou început pentru noi toți.

Sistemul nostru nervos enteric este un ”copy-paste” al sistemului nervos central. Da, burta noastră conține un al doilea creier, delocalizat din zona capului, tocmai pentru asigurarea fără încetare a funcției noastre vitale primordiale: aceea de a ne hrăni. Chiar dacă creierul nostru se află în stare inoperantă – cum ar fi starea de comă, ori dacă măduva spinării este lezată -, ”ne putem ușor imagina necesitatea imperioasă a unui sistem digestiv funcțional în cazul pacienților paraplegici sau al celor aflați în comă”, rezumă Michel Neunlist.

Avem un creier în cap despre care putem spune că se ocupă cu cele mai ingenioase și frumoase chestii din lume, avem un creier în burtă care ia parte la treaba mai puțin plăcută imaginației, o treabă mai murdară și întortochiată a digestiei. Pe lângă acestea, fiecare dintre noi are în burta lui opt sute până la o mie de bacterii diferite. În total, vreo 2 kg, adică mai mult decât greutatea creierului nostru. Ce influențează activitatea și buna funcționare a legăturii chimice cu creierul principal? Evident, mâncarea noastră ”cea de toate zilele.”

Material apărut în săptămânalul Agenda.

Foto ext: huffingtonpost.com