Adela Dragomir este născută la Timișoara în anul 1980 și este poetă și psihoterapeut. A fost îndrumată literar de Cornel Ungureanu, din 1997, când acesta îi publică un grupaj de poeme în Suplimentul Literar al ziarului „Renașterea Bănățeană”. A primit premiul „Amarcord” pentru debut în poezie, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Timișoara, în 1998. Din 2003, este membră a grupării „Ariergarda”.

A publicat volumul de poezii ”Colaj de tăceri”, la Editura Brumar, în 2010 și are apariții cu poezie și proză scurtă în „Orizont”, „Orient Latin” și „Forum Studențesc”. Este prezentă în antologii de poezie și în cărțile colective editate de „Ariergarda”.

<< Iubire cu „i”, iubire cu „y”, iubire cu „r”, iubirrrre chiar. De fapt, despre o iubire din vorbirea Adelei Dragomir cu sine, cu El. În care El înseamnă, pe rând sau deopotrivă, Dumnezeu, iubitul, tatăl, copilul. Dar și vorbire cu o parte din noi. Cu acea parte din noi care a stat, măcar o clipită, în umbra gri-vineție a amiezii în care singurătatea, bătrânețea, destrămarea și moartea își fac cuib din razele negre ale melancoliei. De fapt, vreau să spun că Adela Dragomir este poetă în toată puterea cuvântului (sic!) fiindcă se scrie pe sine nu cu o cerneală de ficțiune, ci cu una a ființei. Și mai cred că Adela este poetă în toată puterea cuvântului – nu sună rău asta – fiindcă, paradoxal, nu vrea să scrie poezie, ci să nască o barcă de hârtie vie cu care să călătorească spre inima-i. >>, o prezintă prof. univ.dr. Marcel Tolcea.

La lansarea din 17 ianuarie a volumului, prezintă, alături de autoare: Simona Constantinovici, Marcel Tolcea și Cornel Ungureanu.