Simona Mocioalcă este absolventă a unui master în Managementul resurselor culturii, iar lucrarea sa de dizertație a fost dedicată minorităților din Banat. Anul acesta, seria „Turist la tine acasă” a debutat cu traseul tematic „Turul Cafelei – pe urmele lui Francesco Illy”, dedicat istoriei cafelei și legăturii acesteia cu Timișoara.

O prezență care datează de peste un mileniu

Potrivit ghidului, prezența slavă – devenită ulterior sârbă – pe teritoriul Banatului este atestată încă din secolele VI–VII.

„Practic, prezență slavă care ulterior devine prezență sârbă avem atestată cu foarte mult timp în urmă. Ei nu au venit doar în acele valuri de după 1404, ci erau aici cu multe secole înainte”, a explicat Simona Mocioalcă.

Aceasta a vorbit și despre rolul Sfântului Sava în consolidarea vieții religioase a comunității sârbe, într-o perioadă în care zona făcea parte din Regatul Maghiar.

„Sfântul Sava a insistat să se construiască biserici și mănăstiri sârbești, pentru că exista deja o populație sârbă creștină aici”, a precizat ghida.

Biserici, episcopii și cartierul sârbesc

Turul de duminică a început la Biserica Sârbească din Piața Unirii, atestată documentar în 1744.

„Pictura este opera artistului Daniel Constantin Petrovici, iar crucile au fost realizate la Belgrad, cu ocazia reabilitării bisericii”, a menționat Mocioalcă.

De asemenea, participanții au aflat la a doua oprire că prima episcopie sârbească din Banat datează din 1608, iar clădirea actuală a fost remodelată la începutul secolului XX de arhitectul maghiar László Székely.

„Aceasta se află exact în cvartalul sârbesc, zonă destinată inițial populației sârbe, deși sârbii aveau locuințe răspândite în tot centrul orașului”, a explicat ghida.

Turul a inclus și povești despre familii sârbe importante din Timișoara, precum Ostoici, Lazarovici, Nicolici sau Ioanović.

„Familia Nicolici a fost înnobilată în secolul al XVI-lea. Un membru al familiei a fost căsătorit cu Elisabeta, fiica unui Obrenovici, astfel că, la nivel local, au fost reprezentate ambele dinastii regale sârbe, Obrenovici și Karađorđević”, a spus Simona Mocioalcă.

Aceasta a amintit și de Alexander Karađorđević, fost prinț al Serbiei, care și-a petrecut ultimii ani de viață la Timișoara, unde a murit în 1885, precum și de un autor celebru în lume dar prea puțin cunoscut la noi.

„Scriitorul Miloš Crnjanski , născut în localitatea maghiară Csongrad, a petrecut o perioadă la Timișoara, mutându-se cu familia în 1896, studiază aici și în cărțile sale vorbește foarte mult de Timișoara. În amintirile lui, Timișoara este mereu prezentă. A ajuns diplomat în Anglia și a primit cetățenia engleză și, asemenea Hertei Müller, avem un alt celebru scritor, de care poate n-am auzit destule”, a afirmat Simona Mocioalcă.

 

Tradiții și obiceiuri păstrate

O parte consistentă a prezentării a fost dedicată obiceiurilor comunității sârbe, de la naștere până la înmormântare. Simona Mocioalcă a explicat ritualuri precum tragerea turtei la împlinirea vârstei de un an, obiceiurile de Crăciun cu arderea simbolică a stejarului sau semănarea cerealelor ca semn al prosperității.

„Obiceiurile de iarnă încep cu Sfântul Nicolae, în 19 decembrie pe rit vechi, care e zi de post și atunci sigur că nu se sărbătorește cu mâncare cu carne, ci se respectă postul. După aceea, sârbii au obiceiurile de Crăciun, cu arderea stejarului, despre care sunt foarte multe povești, că se duce bunicul sau bunicul însoțit de nepotul cel mare și aduc stejarul din pădure. Acum, se aduc simbolic doar câteva crengi, și biserica este împodobită cu paie, iar în case credincioșii își pun paie ca să simbolizeze cumva nașterea lui Iisus în iesle. Pe masă se pun tot felul de produse, în Ajun doar de post, poate fi fasole bătută sau altceva. În satul Diniaș mi-au zis că mâncau tăiței cu mac, și sigur că se mai pune acea celebră glastră, vază, în care se seamănă cereale și dacă ies până de Crăciun înseamnă că e un simbol de prosperitate”, a povestit aceasta.

Tradițiile de nuntă includ ritualuri de logodnă, daruri simbolice și o celebrare care dura trei zile.

„Dacă fata lua mărul oferit de familia băiatului, însemna că accepta căsătoria. Nunta ținea trei zile, iar fiecare gest avea o semnificație legată de prosperitate, familie și urmași”, a explicat ghida.

Dacă familia nu accepta căsătoria, tinerii fugeau de acasă.

„Se căsătoreau, în general, oamenii de același rang, bogații între ei, săracii între ei. De asemenea, dacă familia nu era de acord cu nunta, atunci tinerii fugeau și, până la urmă erau nevoiți să se căsătorească conform canoanelor creștine de atunci. Se împăcau prin intermediul unei rude și atunci toată lumea se pregătea de nuntă. Nunta începea în casa băiatului, dar fata primea daruri scumpe, chiar și de la mire, de la bani la ceas de aur sau diverse materiale se duceau în dar. Nunta ținea trei zile, fata spărgea un pahar și ca un simbol al faptului să fie sigură că va naște băiat.

Dacă paharul se sparge, va fi băiat. Dacă paharul nu se spage, va da naștere unei fete. Fata sau cineva din familia ei aruncă cu cereale pe casă. Dacă cerealele rămân, înseamnă că și fata rămâne în casă. Dacă nu, înseamnă că nu rămâne”, a mai spus ghida.

Potrivit obiceiurilor comunității sârbe pe care le-a studiat, mireasa era trecută de mire în brațe peste prag, un semn al respectului față de strămoși sau ca să alunge spiritele rele.

„Simbolul este că acești strămoși o primesc bine și din respect să nu calce peste ei, ori poate că nu o primesc bine pentru că sunt spiritele rele și atunci fata să fie ocrotită de aceste spirite rele. De aceea poartă voal și beteală în cap. De asemenea, se punea păr de cal pe coronița de mireasă, în trecut, pentru a fi ferită de rele”, a mai explicat ghida.

În ceea ce privește înmormântările, Mocioalcă a precizat că există asemănări cu tradițiile românești, dar și diferențe specifice spațiului balcanic:

„Moartea este anunțată nu doar în ziare, ci și prin afișe, un obicei întâlnit în mai multe comunități din Balcani”.

Turul dedicat comunității sârbe face parte din eforturile Asociației Turism Alternativ de a pune în valoare diversitatea culturală a Timișoarei și de a încuraja locuitorii să devină „turiști la ei acasă”.

Tururi tematice, concepte noi și planuri de extindere la nivel național

Asociația Turism Alternativ, organizatoarea cunoscutului proiect Timișoara Free Tours, a intrat anul acesta în al șaselea sezon de activitate.

Mario Csipai, inițiatorul Asociației Turism Alternativ, a declarat penrtu Tion că anul trecut a fost marcat de organizarea a 11 tururi tematice în cadrul seriei „Turist la tine acasă”, menite să aducă timișorenii mai aproape de istoria, diversitatea și identitatea orașului. Printre temele abordate s-au numărat feroneria artistică în arhitectura locală, perioada otomană, Timișoara barocă, Fabricul multicultural, comunitatea evreiască din Cetate, burghezia timișoreană, personalitățile românești din Banat, dar și tururi speciale dedicate sărbătorilor – de la Hanuka și obiceiurile de iarnă, până la atmosfera de Crăciun.

Pe lângă continuarea tururilor tematice consacrate, Asociația Turism Alternativ a lansat și două concepte noi. Primul, intitulat „În spatele ușilor închise”, propune tururi ghidate în spații care nu sunt percepute, în mod obișnuit, ca obiective turistice, dar care au o valoare istorică și funcțională importantă. Printre acestea se numără Penitenciarul Arad, Primăria, Teatrul, Facultatea de Arte și Design UVT, Stadionul sau Stația de epurare a apei.

Cel de-al doilea concept, „Free Tours pe două roți”, aduce în prim-plan tururile ghidate pe bicicletă, care permit explorarea unor zone mai extinse ale orașului și promovează, în același timp, mobilitatea urbană alternativă și mersul pe bicicletă.

La împlinirea a zece ani de la fondarea Asociației Turism Alternativ, aniversați în toamna anului trecut, a fost lansată platforma FreeTours.ro, un pas important în direcția extinderii proiectului de la nivel regional la nivel național.

Scopul inițiativei este dezvoltarea unei rețele naționale de tururi gratuite, accesibile și profesionist organizate, prin replicarea modelului deja implementat cu succes în Arad, Timișoara și Alba Iulia. În perioada imediat următoare, echipa își propune extinderea către Oradea și Cluj, urmând ca ulterior proiectul să ajungă și în Deva, Sibiu, București și alte orașe din țară.

„Ne dorim să devenim un hub național care să reunească inițiativele locale și să faciliteze dezvoltarea acestora în noi orașe”, a precizat Mario Csipai.

Obiectivul pe termen mediu este ca, în următorii doi-trei ani, rețeaua să ajungă în opt orașe, iar pe termen lung în 16 orașe din România.

În paralel, Asociația Turism Alternativ își propune să contribuie la formarea și profesionalizarea ghizilor, prin intermediul Școlii de Turism Alternativ, susținând astfel dezvoltarea culturală și economică a comunităților locale.