Potrivit Wikipedia, Cheval s-a născut în 1836, într-o familie săracă de fermieri din localitatea Charmes-sur-l’Herbasse. A abandonat școala la 13 ani pentru a deveni ucenic de brutar, dar destinul a făcut ca zeci de ani să lucreze ca factor poștal. După ce s-a plimbat prin mai multe zone ale Franței, s-a întors la câțiva kilometri de locul nașterii sale, la Hauterives, unde s-a consacrat și a și murit.

Aici a dus, însă, o viață personală presărată cu tragedii, cu ambele soții și toți cei trei copii ai săi murind înaintea sa. În 1858, s-a căsătorit cu prima sa soție, cu care a avut doi copii. Primul a murit la numai un an după naștere, 1865, iar în 1873 a murit și soția. Cinci ani mai târziu, Cheval a cunoscut-o pe a doua sa nevastă, care, în același an a dat și naștere fiicei lor. Soarta a făcut ca această să moară la rândul ei, la numai 15 ani, decesul ei afectându-l cel mai mult pe Cheval. Ani mai târziu, au murit și cel de-al doilea fiu și cea de-a doua soție, în 1912, respectiv 1914.

Visul lui Cheval

La puțin timp după ce i s-a născut fiica, un eveniment aparent întâmplător i-a amintit poștașului de un vis pe care îl avuse cu ani în urmă. De aici a început și cariera sa de „artist”.

„Într-un vis, construisem un palat, un castel sau peșteri, nu știam foarte bine. Nu am spus nimănui despre asta de teamă să nu fiu ridiculizat și m-am simțit ridicol și eu. Apoi, 15 ani mai târziu, când aproape uitasem de visul meu, când nu mă mai gândeam deloc la el, piciorul mi-a amintit de el. Piciorul meu s-a împiedicat de o piatră care aproape că m-a făcut să cad. Am vrut să știu ce era… Era o piatră cu o formă atât de ciudată încât am pus-o în buzunar pentru a o admira pe îndelete.

A doua zi, m-am întors în același loc. Am găsit mai multe pietre, și mai frumoase, le-am adunat pe loc și am fost cuprins de încântare (…) Era o gresie modelată de apă și întărită de puterea timpului. Devenise la fel de tare ca pietricelele. Reprezintă o sculptură atât de ciudată încât este imposibil ca omul să o imite, reprezintă orice fel de animal, orice fel de caricatură.

Mi-am spus: din moment ce natura este dispusă să facă sculptura, eu voi face zidăria și arhitectura”.

Inițial în buzunare, mai apoi cu coșul și în final cu butoiul, acesta a continuat să care pietre, tuf poros și fosile în grădina sa. Lipindu-le cu var, mortar și ciment, a continuat să construiască, timp de 33 de ani, „palatul său ideal”.

„Ca fiu de țăran, vreau să trăiesc și să mor pentru a dovedi că în categoria mea există și oameni de geniu și energie. Timp de 29 de ani am rămas un poștaș rural. Munca este gloria mea și onoarea singura mea fericire; iată acum povestea mea ciudată. Unde visul a devenit, 40 de ani mai târziu, o realitate”, a spus acesta cu doar câțiva ani înainte de a-și finaliza creația.

Potrivit mai multor însemnări ale autorului, dar și ale localnicilor care îl considerau un „excentric”, psihologii contemporani consideră că poștașul avea tulburare de spectru autist (Asperger’s). De altfel, aceasta a fost și concluzia lui Nils Tavernier, regizorul care a realizat filmul biografic „L’incroyable histoire du facteur Cheval” (Povestea incredibilă a poștașului Cheval), lansat în 2018.

Cheval a dorit să fie înmormântat în palatul său, dar autoritățile i-au interzis acest lucru. Astfel, acesta a cumpărat un spațiu în cimitir și, la fel ca în cazul palatului său, a adus constant pietre cu care a realizat o construcție unică. A lucrat la el între 1914 și 1922. A murit un an și ceva mai târziu, pe 19 august 1924 și a fost îngropat în „Mormântul tăcerii și al odihnei fără sfârșit”, după cum și-a denumit construcția mortuară.

Despre Palatul Ideal

Mergând pe drum spre construcție, prima imagine vizibilă este a fațadei sudice, lungă de aproximativ 26 de metri și înaltă de până la 10 metri, cu inspirație din Pavilionul Regal din Brighton, Anglia, și din Sagrada Familia a lui Antoni Gaudí, monumente pe care poștașul le-ar fi văzut doar în cărțile poștale pe care le livra.

Pe această latură, trei pietre gigantice, fiecare cu chipuri de păpuși, înalte de aproximativ 10,5 metri, reprezintă și sistemul de susținere pentru „Turnul Barbarei”, iar un șir de lebede din ciment duc spre o scară în spirală.

Fațada nordică prezintă o cale lungă presărată cu deschideri mari pentru a oferi lumină abundentă. Modele spiralate de pietricele și scoici de pe tavan conturează candelabrele, iar pereții superiori sunt căptușiți cu benzi orizontale în care sunt sculptate animale, în stil egiptean. Apar, printre altele: doi struți adulți cu un pui de struț, o cămilă, un flamingo, caracatițe, lei, dragoni și un urs polar.

Fațada estică a fost și cea care a cărei construcție a durat cel mai mult, 20 de ani. Aici găsim Templul Naturii, o structură asemănătoare unui templu în stil egiptean, susținută de coloane mari și groase din gresie, pe care apar două cascade: Sursa Vieții și Sursa Înțelepciunii, toate denumirile fiind însemnate chiar de autor pe ziduri.

Fațada vestică este decorată cu arhitecturi în miniatură din întreaga lume, plasate în nișe: o moschee, un templu hindus, o cabană elvețiană, Maison Carrée din Alger, un castel medieval. De asemenea, aceasta oferă acces la o galerie lungă de douăzeci de metri.

Pe zidurile palatului, creatorul a mai inscripționat și diferite texte, chiar poezii. Cea mai celebră secvență ar fi: „1879-1912, 10 mille journées, 93 mille heures, 33 ans d’épreuves. Plus opiniâtre que moi se mette à l’œuvre” („10 mii de zile, 93 de mii de ore, 33 de ani de încercări. Cei mai încăpățânați decât mine să se pună pe treabă”.

De ce să vizitați Palatul Ideal?i

După moartea sa, terenul pe care a fost ridicat palatul a ajuns în posesia celor două nepoate ale sale, fiicele celui de-al doilea băiat. Una a donat, cealaltă a vândut dreptul de proprietate autorităților locale, astfel că, din 1994, palatul aparține comunei Hauterives.

În 2013, Palatul era vizitat de peste 150.000 de turiști anual, cifrele mai variind de atunci. În prezent, acesta are chiar și un muzeu alăturat și este parte a majorității tururilor turistice din regiune. Reprezentanții muzeului vin cu cinci motive pentru care palatul lui Cheval trebuie vizitat:

• Monument istoric, clasificat astfel de către ministrul Malraux, încă din 1969;
• Al doilea monumentele în preferințele francezilor, dintre 14 opțiuni prezente într-un studiu din 2020;
• Ideal pentru familii, unde copii se pot ascunde, urca pe terase, descoperi animale ciudate și, în general, pierde în „nebunia” creatorului său;
• Unic în lume;
• Expoziții incredibile: de exemplu, în această vară aici sunt organizate „Le rêve de l’eau” a lui Jean-Michel Othoniel și „Insomnia” a Lénei Vandrey.