Lüderitz: după nume poate părea un orășel din Bavaria. Acesta este, într-adevăr, un orășel în care se vorbește germana, însă la vreo 8.300 de kilometri spre sud, în Namibia, pe coasta Atlanticului.

Orașul a fost înființat în a doua parte a secolului XIX, dar locul era cunoscut europenilor de mai bine de 400 de ani, când golful lângă care urma să fie ridicat a fost descoperit de Bartolome Dias. Fusese denumit Angra Pequena; „golf mic” în traducere din portugheză.

Istoria locului

Câteva secole, de locația viitorului orașului a rămas doar numele de Angra Pequena. În secolul al XVIII-lea, însă, aici au apărut aventurieri și oameni de știință olandezi. Au explorat zona în căutare de minerale, dar nu au avut prea mult succes. La începutul secolului următor, au urmat alte expediții de explorare a vieții sălbatice din ocean. Au fost înființate întreprinderi de vânătoare de balene și de foci, de pescuit și de recoltare de guano. Viitorul Lüderitz a devenit, astfel, post comercial.

Orașul propriu-zis a fost fondat în 1883, când Heinrich Vogelsang a cumpărat Angra Pequena și o parte din terenurile din jur în numele lui Adolf Lüderitz. La 7 august 1884, în Angra Pequena a fost arborat steagul german. În 1886, după ce Adolf Lüderitz nu s-a mai întors dintr-o expediție pe râul Orange, Angra Pequena a fost numit Lüderitzbucht în onoarea sa, cu scurtarea ulterioară a numelui la Lüderitz.

Colonie germană cu lagăr de concentrare și exploatare de diamante

În perioada în care Adolf Lüderitz achiziționa tot mai multe terenuri în zonă, și autoritățile germane au decis să extindă controlul asupra teritoriilor din Namibia, formând Africa Germană de Sud-Vest.

În 1905, au înființat pe insula Shark, aflată în golf, un lagăr de concentrare. Acesta avea acces foarte restricționat și a funcționat între 1905 și 1907. Se estimează că, în timpul războaielor Herero, între 1.000 și 3.000 de africani din triburile Herero și Nama au murit aici ca urmare a condițiilor foarte dure de muncă forțată. Munca lor a fost folosită pentru extinderea orașului, a căii ferate, a portului și la fermele coloniștilor albi.

În 1909, după descoperirea de diamante în apropiere, Lüderitz s-a bucurat de o creștere bruscă a prosperității și datorită dezvoltării unei goane după mineralele prețioase. Astfel, în 1912, Lüderitz avea deja 1.100 de locuitori, fără a lua în calcul populația indigenă.

După capitularea Germaniei în Primul Război Mondial, Africa de Sud a preluat administrarea Africii Germane de Sud-Vest, iar mulți germani au fost deportați din Lüderitz. Ulterior, începând cu 1920, exploatarea diamantelor s-a desfășurat doar la sud de oraș, orașul pierzându-și importanța comercială.

Ce puteți vizita în prezent

„Luderitz are destule activități pentru a ține ocupat pentru câteva zile un aventurier curios: de la oportunități fotografice spectaculoase, activități nautice, festivaluri pline de culoare, arhitectură ciudată până la bogăția istoriei acestui port din sudul Namibiei”, spun reprezentanții primăriei orașului.

Aceștia se mai laudă și cu câteva situri istorice. În primul rând, ar fi memorialele, orașul având mai multe, dedicate inclusiv pionierului Heinrich Vogelsang, fondatorului Adolph Luderitz și căpitanului Cornelius Fredericks.

Pe partea de arhitectură, Wikipedia recomandă spre vizitare șapte clădiri, toate declarate monument național:

• Clădirea Deutsche Afrika Bank, construită în 1907;
• Felsenkirche, o biserică luterană în stil gotic vertical, construită în 1912;
• Clădirea Glück Auf, construită în 1907/08 pentru un avocat al companiilor de diamante;
• Goerkehaus, reședința lui Hans Goerke, manager și coproprietar al primei companii de diamante, construită în 1909-1911;

• Kreplinhaus, reședința primului primar, Emil Kreplin, construită în 1909;
• Clădirea Krabbenhöft & Lampe, după numele coproprietarilor uneia dintre primele întreprinderi din colonia germană, ridicată începând de la sfârșitul anului 1909;
• Gara Lüderitz, construită în 1904.

Totuși, cea mai populară atracție turistică rămâne fosta mină de diamante și satul aferent Kohlmanskop, aflate la 10 kilometri de port. Pentru că se află în deșert, într-o zonă restricționată, turiștii au nevoie de un permis special pentru a vizita locația.

Deși se află la coastă, orașul este totuși în deșert, astfel că are o singură zi de precipitații pe an, în medie. Totuși, are plaje cu nisip alb – deci și activități conexe. Altfel, tot în zonă puteți face excursii în care să observați populația de cai sălbatici sau de pinguini. Mai există și câteva activități sportive, dar și un festival al racilor, care are loc în fiecare an în jurul Paștelui.