Drumul

Am plecat la ora 4 din Timișoara și am ajuns după… mai multe ore decât planificam în Grecia. Cauza: granița Serbia-Macedonia, unde am stat 4 ore și jumătate. A fost o întâmplare, cei care au venit următoarea zi au spus că timpul s-a scurtat și că am prins ziua în care turcii din Germania plecau în concediu – este doar o ipoteză a unui… cunoscător?!

În orice caz, la întoarcere am stat jumătate de oră la aceeași graniță și nici pe sens opus nu am văzut coadă mare, ci mai degrabă una mică, de „urs păcălit de vulpe”… Așadar, am plecat din Timișoara, la ora 4, am trecut prin Serbia – Vârșeț, Smederevo-Kovin și am urcat pe autostradă. Și așa am ținut-o până când am ajuns la destinație, cu mici întreruperi… Drumul de dus a fost mai lung, cu cele 4 ore și jumătate petrecute la vama sârbo-macedoneană (apropos, să verificați ca pe cartea verde să fie trecută și Macedonia). Practic, am ajuns pe la ora 17 la destinație. Dar am făcut și baie…

Cazarea

Cazare faină, la o doamnă iubitoare de pisici, la vilă – intrări separate din stradă pentru fiecare apartament, plin de terase și locuri de relaxare, plus loc de parcare pentru mașină, pe care o aveai tot timpul sub ochii tăi. Apartamentul era etajat – un mic living cu o chicinetă și un pat, plus baie, iar sus, după ce urcai scările interioare, găseai un pat matrimonial, o baie și două terase – pe una puteai servi masa cu vedere la mare – 560 de euro pe 7 nopți, pentru doi adulți și un copil, fără mic dejun, prânz sau cină.

Frigiderul generos, putea adăposti cinci sticle de apă pe lateral, plus alte lucruri. Peste tot erau pictate pisici, plante, iar cafeaua o puteai servi și în curte, la o terasă acoperită cu viță-de-vie, la umbra portocalului. Atmosferă calmă și greci relaxați – am reușit să-i plătesc proprietarei banii pentru apartament abia în penultima zi: „Nu e grabă. E mai important să vă relaxați”, spunea doamna iubitoare de pisici, care în fiecare zi găsea câte o vorbă bună…

Mâncarea

Mâncarea nu a fost o problemă. Puteai mânca la restaurant – o porție de caracatiță la grătar costa 15 euro, plus desertul din partea casei de la final – fie înghețată sau lubeniță (pepene verde) sau puteai apela la celebrul gyros – îl găseai pe la vreo 4 euro și ceva bucata, cu de toate în el, de până și un „mâncău” adevărat putea spune, fără să se gândească de două ori: „M-am săturat!”.

În rest, înghețata pe la un euro cupa – dar cupa însemna, de fapt, trei cupe, o înghețată care creștea ca un munte – am simțit diferența când, întors în Timișoara, am cerut o cupă de înghețată, cu 5 lei bucata, iar capătul ei abia depășea, ca un „delușor”, marginea cornetului. Deci te săturai și cu înghețată, și cu „giro-giro”, dar și cu caracatiță, ori salată grecească, ori niște calamari la 11 euro sau o bucată zdravănă de porc cu 9 euro, alături de cartofi prăjiți. Pe plajă îți luai, dacă doreai, „lukumades”, acele gogoși grecești cu zahăr sau cu ciocolată, care erau vândute pe malul apei cu 2,5 euro bucata. Le găseai și pe la patiserii, dar parcă nu erau „baș” așa bune ca la malul apei, când te alerga foamea… Că am pomenit de plajă…

Plaja

La plajă, aceeași relaxare. Nu prea era nimeni la ora 7, nici la 8, poate de la 9 încolo. Dacă veneai pe la ora 10 la plajă, grecii veneau pe la 12-13, cu umbreluța aferentă, stăteau la umbră, mai făceau din când în când o baie, mai savurau ceva rece și timpul trecea agreabil. Nu era acea alergătură spre plajă, pentru a prinde un loc, cum am pățit anul trecut la Jupiter sau Eforie Nord, când stăteam în apă ca în garsonieră, de aveam impresia că sunt vecin de canapea cu Vasile din Moldova și Valentin din București, pe care nu-i cunoșteam, dar cu care stăteam în apă umăr la umăr – repet, nu sunt „dus” prima dată la mare, nici la noi în țară, nici la greci, nici la italieni, croați sau pe alte plaje internaționale sau naționale – deci impresiile nu sunt „recente” (și nu sunt influențate decât de propriile experiențe), ci unele fundamentate.

Să revenim pe plajă, la greci, unde vedem că este loc, chiar există loc pe o plajă îngustă, unde în 25 de metri dai în parapetul de la promenadă. Prosoapele, păturile, rogojinele se pot pune la doi metri distanță minimă la Nord, Sud, Est și Vest, iar oamenii pot vorbi și mai potolit, iar în apă atât de trâmbițată „distanță socială” se replica de câteva ori, deci te puteai juca în voie cu mingea, pe sus, fără să riști ca aceasta să ajungă la grecul sau sârbul vecin de peninsulă. Vânt nu prea era, așa că umbrelele stăteau fixe și dacă doar „le arătai” nisipul.

Apa

Apa, apa, apa…Adjudecat! Ei bine, apa era… așa cum ți-o făceai – erau plaje cu intrarea în apă pe nisip, altele de pe pietre, dar la câțiva metri nu exista să nu găsești un drum „nisipos”, prin care să nu pătrunzi în apă. Adică apa era în funcție de plajă. Dar găseai o plajă pe placul tău la maximum 10 minute de mers pe jos. În general, intrarea în apă era lină, numai bună pentru copii, iar geamandura era hăt departe. Apa până la genunchi, calmă, fără mizerii și fără valuri – cam așa poate fi definită apa din Grecia, sau cel puțin din zonele în care am fost și… am încercat marea cu degetul… Nu pluteau în apă mizerii, iar algele lipseau la apel, oricât le „strigai”. Un fir, două, când mai era furtună în larg, mai ajungeau pe la mal, dar în rest… liniște. Scoici sunt și ele puține, iar pietrele ori sunt imense, ori foarte mărunte și se combină cu nisipul. Apa este caldă la orice oră, puteai liniștit să vii la plajă la ora 19 și să stai până la 21-21:30, că apa era numai bună de scăldat.

Oamenii

Oamenii sunt calmi și relaxați și parcă te fac și pe tine să fii la fel. Nu e nimic făcut cu grabă, nu e nimic făcut numai… ca să fie făcut, de fațadă. Dacă îți servesc o mâncare, grecii vor să știe dacă ți-a plăcut, iar dacă nu ți-a plăcut de ce nu ți-a plăcut și ce pot face pentru a-ți fi pe plac. La cazare, gogoși și înghețată la fel. Auzi tot timpul „ești în concediu, relaxează-te” și până la urmă începi să-i crezi, că poate așa trebuie să faci. Nu se îmbulzesc, nu le place, iar peste tot încearcă să-ți ofere un mic dar (chiar dacă ai dat 10 euro pe ceva ce știi că costă de fapt 5 și ți-a dat o vedere pe care probabil nu o mai vindea – intenția contează). Știu să trebuie să te facă să te simți bine la… prețuri decente, fără să tragă pielea de pe tine. În toate, parcă, există un echilibru. Adică primești șezlong gratis dacă cumperi două băuturi și ajungi pe la 10 euro lejer, dar ai zone speciale pentru prosoape care nu sunt în spatele șezlongurilor (ca la Eforie Nord), de îți lași portofelul pe rogojină și-l găsești pe-al altuia, ci „umăr la umăr”.

Sejurul în Grecia e un „win-win situation”, în opinia mea, cu totul subiectivă (chiar dacă merg spre pleonasm). Evident, sunt și alte situații, unele mai bune, altele mai rele. Experiența mea a fost una bună, relaxantă, plină de soare și zâmbete, ceea ce vă doresc și vouă… Și nu m-am ferit de darurile grecilor: soare, mare și… struguri…

foto: Adrian Panduru

Acest material a apărut în Săptămânalul Agenda, pe care îl găsiți la chioșcurile de ziare din Timiș, pe Internet (unde puteți citi Agenda online) sau în cutia poștală (vă puteți face abonament: Redacția Agenda, Piaţa Ionel I.C. Brătianu nr. 1 (intrarea din Piaţa Ţepeş Vodă), Timișoara, e-mail: agenda@informmedia.ro, tel 0256/221 549).