Se remarcă, pe lângă lățimea foarte mică – de sub un metru în mai mult puncte – și prin faptul că este semitransparentă. Acest lucru, de altfel, era necesar având în vedere că este lipită de alte două clădiri.

Rolul construcției

Construcția a fost concepută inițial ca „o viziune aparent imposibilă” a arhitectului polonez Jakub Szczesny de la Centrala, care a prezentat pentru prima dată ideea ca un concept artistic în timpul festivalului WolaArt din 2009, notează ArchDaily. Trei ani mai târziu, pe 20 octombrie 2012, arhitectul anunța finalizarea construcției.

„Credem profund că va deveni un simbol al Varșoviei moderne, înrădăcinat în istoria sa complicată. Casa atrage atenția presei din întreaga lume. Speră că va arăta cea mai fascinantă latură a Varșoviei”, au declarat curatorii proiectului, Sarmen Beglarian și Sylwia Szymaniak, din cadrul Fundației Poloneze de Artă Modernă, la inaugurarea din 2012.

Aceasta servește, și în prezent, drept locuință temporară pentru scriitorii călători, cum a fost și cazul israelianului Etgar Keret. Casa s-a vrut, încă de la început, a fi un spațiu complet funcțional în care se poate trăi, dar și crea. Este situată între două clădiri.

„Prima este o clădire din cărămidă de pe strada Zelazna – un fragment al orașului dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, care aproape că nu mai există. Cea de-a doua – o clădire cooperativă de apartamente din beton, un element al unei «structuri impuse», care avea ca scop negarea peisajului anterior al orașului. Vecinătatea lor este întâmplătoare – ca multe structuri arhitecturale din Varșovia.

Casa Keret este un exemplu perfect al așa-numitei «nepotriviri» în țesutul urban al orașului. Un alt motiv este istoria de război a orașului – acolo unde se află casa, s-au întâlnit două ghetouri – ghetoul mare și ghetoul mic. La doar câțiva pași de casă, se afla un pod care leagă cele două spații închise”, explică Jakub Szczesny.

Casă „complet funcțională”. Oarecum

Potrivit sursei citate, casa este „un spațiu complet funcțional”. Structura de fier a fost ridicată pe două etaje și are un dormitor, o bucătărie, o baie și o zonă de living. Are două ferestre care nu se deschid, iar lumina soarelui intră și prin panourile de sticlă translucidă care alcătuiesc pereții. Întregul interior este vopsit în alb, iar energia electrică a clădirii este obținută de la o clădire învecinată.

Casa dispune de tehnologie „personalizată” pentru apă și canalizare, nefiind conectată la rețelele orașului. Din cauza dimensiunilor sale reduse, clădirea găzduiește doar un frigider mic, în care intră maximum două băuturi, iar ocupanții folosesc o scară pentru a se deplasa de la un nivel la altul. Intrarea se face prin scări retractabile care, atunci când sunt închise, devin parte a zonei de locuit.

Casa este situată pe un teren care măsoară 92 de centimetri în punctul cel mai îngust – aici, casa propriu-zisă are doar 72 de centimetri! – și 152 de centimetri în punctul cel mai lat.

„De aceea, la început pare că construcția unui spațiu de locuit în cadrul unei astfel de premise este imposibilă. Casa Keret trebuie să contrazică această imagine falsă, lărgind simultan conceptul de arhitectură imposibilă”, spune arhitectul Jakub Szczesny.

Proiectul Casei Keret a fost derulat de Fundația Poloneză de Artă Modernă, care a primit și o finanțare din partea primăriei. Fondată de Piotr Nowicki în toamna anului 1985, PMAF a fost una dintre primele organizații non-profit independente care au operat în domeniul artei în Polonia. Scopul său principal este și a fost întotdeauna promovarea artiștilor a căror activitate contribuie la dezvoltarea artei contemporane.

Casa este clasificată drept o „instalație de artă” deoarece nu respectă legile pentru construcții poloneze.

Totuși, în 2019, a fost numită drept una dintre „cele mai iconice case din lume” și inclusă pe o listă de proiecte internaționale onorate de portalul de arhitectură Iconic Houses.