Înainte de primul fluier al arbitrului, am aşteptat cu interes maxim să aflăm echipele, sperând că la dotările stadionului este şi vreo staţie de amplificare de unde vreun localnic să facă prezentările de rigoare. Nu a fost să fie, aşa că ne-am resemnat, dar până în momentul în care cele două echipe au trecut de „tunelul groazei”. Cei peste 15 spectatori prezenţi la joc i-au recunoscut cât ai clipi pe: Fabrizio Ravaneli, Nicoliţă, Dică sau Blay.
Toţi au evoluat la echipa oaspete. Gazdele s-au prezentat cu o echipă tânără, mezinul echipei având doar 14 ani. Până sâmbătă eram convinşi că Blay este un jucător de culoare şi îmbracă tricoul celor de la Dinamo Bucureşti; că Ravaneli a jucat la Juventus Torino; că Nicoliţă zburdă, de multe ori aiurea, pe flancul drept al steliştilor; că Dică este vedeta lui Gigi Becali.
Că ne-am înşelat sau nu asta contează mai puţin. Cert este că echipa oaspete, cu clonele celor patru, s-a impus cu 2-1, demonstrând că, de această dată, tinereţea a fost inferioară experienţei. Dacă actorii de pe teren s-au aflat într-o zi mai proastă- a fost totuşi o repriză scurtă de schimburi reciproce de pumni şi picioare -, nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre spectatori.
Dintre cei ceva mai mult de 15 spectatori, oaspeţii au fost încurajaţi de vreo 10 veritabili ultraşi. Doi s-au evidenţiat în mod deosebit, care, pe lângă faptul că au făcut presiuni asupra arbitrilor şi observatorului partidei, au deplâns situaţia politică din România: „Varujan Vosganian a colaborat cu securitatea, my man”, s-au confesionat aceştia.
Cosmin Bradu
cosmin.bradu@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!