„Am considerat că aşa trebuie să fac, să vin acasă şi să dau ceva înapoi sportului, acolo de unde am pornit”, spune Octavian Ispas. Şi-a creat un nume cu greutate mai ales la Naţionala Japoniei, pe care a dus-o acolo unde nici nu mai visa să ajungă, obţinând titluri şi medalii, iar de un an a revenit acasă pentru a pune la punct o iniţiativă care va răsturna total modul de gândire românesc în ceea ce priveşte acest sport nautic. A înfiinţat în 2012 clubul Water Performance, iar acum îşi cheltuie aici cu succes banii proprii într-o acţiune pe care o numeşte… sponsorizare. Cât va mai putea să o facă, probabil nu mult timp, problema este că uşile firmelor care ar putea ajuta un club plin de campioni îi rămân închise.
„Am dat mâna şi am discutat cu trei prim-miniştri, dar aici nu reuşesc să deschid uşa unui director de firmă, un patron de butic. Probabil că deja s-au obişnuit ca toată lumea să vină la ei şi să ceară. Şi atunci au decis să nu mai răspundă la chemări… Norocul nostru este că avem sprijin de la primărie şi de la Consiliul Judeţean”, a declarat Ispas.
„Sunt antrenor de la 19 ani. Nu mi-a plăcut niciodată ce mi s-a oferit ca şi sportiv din punct de vedere al antrenorului şi am vrut să schimb ceva. La Bucureşti am fost întrebat: Vrei să fi un antrenor mare? Normal că vreau, am răspuns. Şi atunci mi s-a spus că dacă vreau să fiu mare trebuie să fiu la Bucureşti. Le-am spus că niciodată nu va fi aşa şi am demonstrat că se poate şi altfel. Şi de la Timişoara le-am demonstrat”, continuă Ispas.
Campionatele naţionale nu mai sunt neapărat un target pentru noul club. La ultima ediţie, clubul său a bătut cam tot ce era de bătut, granzii de la Dinamo şi Steaua s-au trezit că iau bătaie, surpriză, chiar de la foştii lor sportivi.
Patru sportivi de cea mai bună valoare au fost aduşi să bată tot de la un club privat, din afara Bucureştiului, total împotriva tradiţiei încetăţenite. Bogdan Mada, Alin Anton, Iuliana Paleu şi juniorul Vlad Praja, sunt sportivii cu care Water Performance se luptă pentru titluri.
Doi dintre ei, Bogdan Mada şi Alin Anton sunt „de-ai noştri”, au început la Timişoara, au luptat sub culori bănăţene şi ulterior au fost nevoiţi să plece la Bucureşti pentru a face performanţă. Aici au fost „încarceraţi” în baza sportivă de la lacul Snagov. Primul a fost angajat la Ministerul Apărării, cel de-al doilea la Interne. Până la urmă au revenit acasă, la Timişoara. Bogdan Mada lucrează la Poliţia Militară, iar Alin Anton e poliţist cu acte, la Judeţ, la Poliţia Judiciară.
Obligat să stea încuiat în cantonamente veşnice, Bogdan Mada a ajuns la 23 de ani să se gândească să se lase de sport. „Stăteam toată ziua închis acolo, în jur era numai pădure. Nu aveai voie nici măcar să te duci să îţi iei un suc în sat. Nu erai lăsat. La sfârşit de săptămână îţi doreai să te duci la un film în oraş, la un suc. Nu poţi să trăieşti aşa, să stai izolat. Nu am mai suportat, nu am mai suportat să mai stau la Bucureşti, nu am mai suportat mirosul de acolo, felul cum era oraşul, eram sătul şi mă gândeam chiar şi să abandonez”, a declarat Bogdan. A avut norocul ca Octavian Ispas să facă ce nu ar fi făcut mulţi alţii şi a revenit în România. Special pentru a demonstra că se poate şi altcumva. Bogdan a fost readus acasă, a bătut tot ce se putea în campionat la noul club şi a demonstrat că nu e un sportiv terminat, plafonat.
„Am arătat că se poate şi altfel, că se poate face performană şi în afara celor două cluburi, în afara Bucureştiului, alături de familie, mergând la un serviciu regulat, nu stând izolat în pădure. Acolo te dezumanizezi”, a declarat la rândul său Alin Anton, un alt tânăr sportiv cu performanţe, dar care se lăsase de sportul de performanţă. Acum a fost „recuperat” şi va face pereche cu Bogdan la dublu.
Uşi închise şi performanţă pe stomacul gol
Cum banii nu sunt veşnici, dacă nu îi „faci” se termină, nici Ispas nu mai poate să ţină singur toată activitatea clubului. „Eu nu pot susţine financiar cazarea, indemnizaţia de efort, hrana specială a sportivilor. Este bine că avem sprijinul autorităţilor, dar nu e normal să fie doar bani de la ei. Suntem un club privat şi sursa principală de finanţare ar trebui să vină din mediul privat. Din păcate, aici nu găsim niciun fel de sprijin, toate uşile rămân închise. Chiar dacă avem rezultate certe”, ne-a mai declarat Ispas.
Gândurile sportivilor şi ale antrenorului se îndreaptă spre perspective mult mai înalte decât un titlu naţional. Echipa doreşte un titlu la campionatul mondial şi la Olimpiadă. Iar pentru aceasta are de învins sistemul învechit, total depăşit şi limitat al cantonamentelor veşnice la Snagov. „Vă daţi seama că nu este uşor, sunt numeroşi antrenori care se opun. Din fericire, avem tot sprijinul preşedintelui Federaţiei de Caiac-Canoe. Ne-a spus clar: antrenaţi-vă singuri, la Timişoara, cum ştiţi mai bine, şi dacă sunteţi mai buni voi veţi fi aleşi pentru naţională”, am aflat de la Octavian Ispas. Ceea ce s-a şi întâmplat, sportivii de la Water Performance au bătut tot la selecţie cu timpi mult superiori.
Cum privesc cei de la Bucureşti, „talibanii” antrenoratului de acolo noul club? „Cu frică, văd rezultatele şi îşi dau seama de forţa clubului”, declara Iuliana Paleu, o bucureşteancă ce dă dovadă de un real talent, şi care a venit la Water Performance de la Dinamo. Ea are un partener cu totul inedit în pregătirea de pe Bega. Este vorba de portugheza Teresa Portela. Cu rezultate certe, cu participări la olimpiadă, ea a venit la Timşoara, în cea mai mare parte pe banii ei, pentru a beneficia de experienţa şi talentul lui Octavian Ispas. Iar aici speră să îşi îmbunătăţească semnificativ rezultatele. Momentan nu este legitimată la Timişoara, dar ideea nu este total respinsă de Ispas: „Da, nu m-am gândit să o legitimăm, dar nu se ştie niciodată unde ajungem”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!