Povestea de anul trecut s-a repetat. RCM a jucat cu Steaua, au făcut-o la Braşov, bucureştenii au condus şi timişorenii au revenit puternic pe final. Ecuaţia a avut o singură diferenţă: rezultatul final, de această dată favorabil steliştilor. Lipsa de inspiraţie a unei Federaţii condusă de un om care se plânge că se joacă weekend de weekend, chiar dacă vorbim de rugbişti profesionişti, a făcut din Cupa României o competiţie de jucărie, pe care parcă nu trebuie să se pună prea mare importanţă. Chiar şi aşa, Timişoara a vrut şi acest trofeu. Nu a fost să fie aşa.
Cu o componenţă decimată la propriu, zece oameni fiind convocaţi la Naţională pentru unele amicale, echipa lui Danie de Villiers s-a prezentat pe terenul din Braşov cu un lot aproape integral străin. A rezultat cel mai frumos meci văzut pe aceste meleaguri, cu joc la mână splendid, dar cu Timişoara învinsă. Rugbiştii clubului bănăţean nu au reuşit să treacă de Steaua. Probabil meritat, bucureştenii fiind parcă un pic mai buni în teren, mai exacţi.
Primii au marcat cei de la Steaua, a făcut-o Dumbravă, din lovitură de pedeapsă pentru trei puncte. Umaga a reuşit câteva minute mai târziu ce nu va mai reuşi tot meciul: să înscrie din lovitură de picior. A fost tot o lovitură de pedeapsă de trei puncte pentru egalare.
Cele două echipe au făcut cel mai frumos joc de rugby văzut în ultima perioadă, s-a jucat la mână, cu placaje, schimbări de situaţie, grămezi care mai de care mai (dez)ordonate, dar un joc total ineficient. Aceasta până nu a intervenit arbitrul. Care a produs primul eseu al meciului, dacă jucătorii nu, atunci măcar el….
La un atac stelist, un jucător timişorean a făcut un înainte pe atac bucureştean şi uite aşa, probabil regulamentar, dar extrem de uşor acordat, a apărut şi primul eseu. Unul extrem de forţat… Dumbravă a transformat. Jucătorul bucureştean nu s-a speriat de lipsa totală de eficacitate a colegului său transformer de la RCM şi a înscris din nou din lovitură de pedeapsă pentru 13 – 2, scor cu care s-a şi s-a intrat la vestiare.
Revenirea pe teren a arătat o RCM dornică să revină. Din nou ineficient. Timişoara a pierdut toate tuşele, Umaga a dat tot mereu pe lângă beţe, iar în aceste condiţii nu prea poţi să ai pretenţii, se juca totuşi cu Steaua.
Acelaşi Dumbravă a mai marcat o dată din lovitură de pedeapsă, după care a venit în sfârşit primul eseu „pe bune”. Tot de partea steliştilor şi chiar dacă erau în inferioritate numerică. A culcat balonul în terenul de ţintă, pentru 23 – 3, Cazan.
Cei de la RCM s-au trezit pe final de meci, dar cam târziu. Cu un posibil eseu, „mutat” de arbitru numai puţin înaintea spaţiului de ţintă, timişorenii s-au ambiţionat şi în ciuda diferenţei destul de mari s-au pus pe treabă. Au venit două eseuri foarte frumoase, autori Sione Halalilo şi Anesi, niciunul transformate de acelaşi Umaga. Erau deja prelungiri şi scorul a rămas 23 – 13.
Iată că până la urmă, jucătorii români contează destul de mult la echipă, chiar dacă numele din emisfera sudică domină în lotul timişorean.
RCM UVT Timişoara a jucat cu Militaru, Taupaki, Mariş, Bradu, Tănase, Morrison, Rus, Nabalei, Dumitru, Umaga, Moala, Kinikinilau, Sola, Tangimana, Anesi. Au mai intrat: Fântânaru, Halalilo.
Citiți principiile noastre de moderare aici!