După ce, în urmă cu doi ani, ne-a vorbit despre latura profesională a vieții sale, într-un nou interviu pentru Agenda & PubliTim aceasta abordează și latura politică. Mai precis, ne-a spus ce înseamnă să fii „o femeie într-o funcție-cheie”.

Ce înseamnă să fii femeie în politică, un domeniu istoric dominat de bărbați?

A fi femeie în politică înseamnă să intri într-un spațiu construit, condus și modelat mult timp de bărbați, dar fără să te lași absorbită de regulile lor. Înseamnă să fii privită mai atent, judecată mai aspru și testată mai des. Dar înseamnă și să aduci o altă energie: una a echilibrului, a responsabilității, a empatiei și a clarității morale.

Pentru mine, a fi femeie în politică nu este o povară, ci o poziție de forță. Nu pentru că sunt femeie, ci pentru că am muncit, am construit, am înțeles oamenii și am învățat să nu mă tem de confruntare.

Când ați știut că vreți să vă implicați în politică?

Nu a existat un moment unic, ci un proces. Practica juridică, contactul cu oamenii, cu problemele lor reale, cu nedreptățile structurale: toate acestea m-au împins spre politică. Am înțeles că poți ajuta punctual ca avocat, dar poți schimba sistemic doar ca decident. Momentul în care am știut cu adevărat a fost când am realizat că nu mai pot sta pe margine și comenta. Trebuia să intru în joc.

Ce v-a motivat să o faceți? Ați avut în vedere și faptul că puteți fi un exemplu pentru alte femei?

M-a motivat nevoia de a aduce profesionalism, rigoare și integritate într-un spațiu în care acestea lipsesc adesea. Da, m-am gândit și la faptul că pot fi un exemplu. Nu în sensul unui model ideal, ci în sensul unei femei reale, care muncește, care își asumă, care nu se teme să spună adevărul și să își apere poziția. Femeile au nevoie să vadă alte femei în politică: nu perfecte, ci autentice.

 

Ați fost demoralizată vreodată de faptul că, femeie fiind, nu veți fi luată în serios în politică?

Nu. Am fost provocată, contestată, subestimată, dar niciodată demoralizată. Am înțeles repede că respectul nu se cere, se impune prin competență, prin consecvență și prin verticalitate. Dacă intri în politică așteptând validare, vei fi dezamăgită. Dacă intri cu convingerea că ai ceva de spus și de făcut, vei rezista.

Cum considerați că se raportează partidele politice, în prezent, la ideea de reprezentare feminină în funcții-cheie?

Partidele au început să vorbească mai mult despre reprezentare feminină, dar încă nu o practică suficient. Există o diferență între a pune femei pe afiș și a le pune în poziții reale de decizie. Reprezentarea feminină nu trebuie să fie un exercițiu de imagine, ci o necesitate democratică.

Cum stă la acest capitol PSD, comparativ cu alte partide? Se are în vedere egalitatea de gen la nominalizări?

PSD, în mod tradițional, a avut femei puternice în poziții-cheie și a promovat mai multe femei decât alte partide mari. Dar și aici este loc de mai bine. Egalitatea de gen nu trebuie să fie o discuție ocazională, ci un criteriu constant în formarea listelor și în numirea oamenilor în funcții. Nu pentru că „trebuie să fie femei”, ci pentru că femeile sunt competente și merită să fie acolo.

Ați observat diferențe între femeile și bărbații din politică și administrație? Există poziții care s-ar preta doar unui singur gen?

Nu cred în funcții „pentru femei” sau „pentru bărbați”. Am văzut femei extrem de ferme și bărbați extrem de empatici. Am văzut femei care conduc impecabil și bărbați care evită responsabilitatea. Diferențele nu țin de gen, ci de caracter, educație, experiență și integritate.

Vi s-a părut vreodată că cineva s-a îndoit de autoritatea dumneavoastră doar pentru că nu sunteți bărbat?

Da, și nu o dată. Există încă reflexul cultural de a testa femeile, de a le pune la încercare, de a le „verifica” competența. Dar aceste momente nu m-au slăbit, ci m-au întărit. Când răspunzi cu profesionalism, cu calm și cu fermitate, prejudecățile se prăbușesc.

Ce sfat le-ați da fetelor și femeilor care doresc să intre în politică? Ați avut un model de femeie politician?

Le-aș spune să nu aștepte momentul perfect — nu va veni. Să intre, să învețe, să greșească, să se ridice, să vorbească, să nu se lase intimidate. Să nu își ceară scuze pentru ambiție.

Modelul meu nu a fost o persoană anume, ci un tip de femeie: cea care nu renunță, care nu se lasă redusă la tăcere, care își asumă drumul.

În concluzie, credeți că este nevoie de mai multe femei în politică?

Da. Nu pentru echilibru statistic, ci pentru echilibru social. Femeile aduc alt tip de leadership: mai orientat spre soluții, spre dialog, spre responsabilitate. O societate în care deciziile sunt luate doar de jumătate din populație nu poate fi o societate echilibrată.

Pe aceeași temă:

Luminița Peri Țundrea, avocat: „Pentru mine, provocările cotidiene sunt de a învăța ceva nou în fiecare zi”