Alături de instrumentiştii săi – Piotr Wylezol (pian), Adam Kowalewski – (contrabas), Krzysztof Dziedzic (tobe) şi Tomasz Grzegorski (saxofon) – excentricul muzician a vrăjit efectiv publicul din Sala Capitol, care a avut parte de un sunet de excepţie, cu câteva boxe cocoţate pe schela de lumini şi cu un microfon care a captat cele mai fine sound-uri ale muzicienilor.
Nigel Kennedy e un adevărat şaman al viorii, un muzician care cu prestaţiile sale oferă veriga lipsă dintre Johan Sebastian Bach, Duke Ellington sau Jimi Hendrix, care te face nu doar să asculţi ci să şi trăieşti muzica. Desigur, atu-ul muzicianului care a cântat îmbrăcat într-un tricou al echipei sale favorite Aston Villa este faptul că reuşeşte să jongleze cât se poate de abil prin diverse stiluri combinând într-un mod mirific muzica clasică cu elemente neconvenţionale. Jazz-ul şi improvizaţia sunt alte condimente care fac ca orice concert susţinut de muzician să fie unul cu adevărat spectaculos, iar diversele glumiţe pe care le rosteşte în timpul recitalurilor sale adaugă un plus de şarm întregii reprezentaţii.
Pe parcursul recitalului său din Timişoara, Nigel Kennedy a afirmat că tobarul din trupa sa era un băiat care bătea copii când era mic, de aceea loveşte tobele atât de bine acum, i-a făcut câteva complimente organizatoarei spectacolului şi a mulţumit în mai multe rânduri audienţei pentru receptivitate. Deasemenea n-a uitat să precizeze că vine întotdeauna cu mare plăcere în ţara lui George Enescu (fostul profesor al lui Yehudi Menuhin, cel care ulterior a devenit profesorul lui Nigel Kennedy). Bis-urile de la final au pecetluit un spectacol care va rămâne mult timp în memoria celor prezenţi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!