A marcat şi trasee pe munţi, prin pădure, pentru ca alţii să aibă un drum lin, să aibă pe unde se orienta în ascensiunea lor. A fost în multe locuri până acum, dar mai are multe de văzut.

În 2016, în plan este vârful Moldoveanu

„Am fost în judeţul Timiş, Peştera Albastră, primul meu traseu. Am mers mult pe munte, vârful Retezat, vârful Peleaga, în Hunedoara, vârful Lolaia Nord, Lolaia Sud. Un vârf unde din nou mi-a plăcut să urc este Mytikas, are 2918 metri, în Grecia, în Muntele Olimp, acoperişul Greciei. Aici am fost în 2015. Am fost şi pe vârful Skala şi Skolio, tot în Olimp, în Grecia. Am mers cu tata la început, foarte puţin, şi atunci mi-a plăcut. Am continuat să mergem tot mai mult”, spune Mircea.

A făcut multe trasee în ţară, dar şi drumeții care nu includ vârfuri, precum Cheile Nerei, Geoagiului, Cheile Galbenei. Un traseu frumos, spune Mircea, este Valea lui Stan, în Făgăraş, unde mergi efectiv pe pereţi, dar şi Cetăţile Rădesei, unde te caţeri prin peşteră.

„Acum, în 2016, în plan este vârful Moldoveanu. Nu mi-am făcut probleme că nu pot să-l urc, dar efectiv nu am ajuns în zona Făgăraşului prea mult. Mi-am propus când voi mai ajunge în Grecia să ajung şi la Canion Enipeas”, mai spune Mircea, care este elev în clasa a XI-a la Liceul Emanuil Ungureanu din Timişoara.

„Îţi stă viaţa în bocanc”

Adolescentul de 17 ani a mai participat și la acţiuni de voluntariat de remarcare şi de refacere a traseelor. În luna septembrie a anului trecut a fost în Munţii Cernei, unde împreună cu alți voluntari a petrecut 16 ore pentru a remarca un traseu. A avut şi peripeţii, chiar şi un accident.

„Am picat o dată în prăpastie, pe Cheile Nerei, acum vreo patru ani, însă spre norocul meu m-am ridicat, am urcat şi am continuat traseul, nu am avut decât zgârieturi, am scăpat foarte uşor. Se pot întâmpla multe accidente, un prieten de-al meu a picat în prăpastie şi a murit, deşi era un traseu banal”, explică tânărul.

De aceea, spune el, e bine ca atunci când plecaţi să cuceriţi munţii ori să vă plimbaţi pe diferite trasee să aveţi echipamentul necesar la voi.

„Un echipament nu trebuie să fie cel mai scump ca să fie bun, trebuie să fie confortabil, să aibă câteva calităţi, să îţi ofere protecţie, să nu îţi fie frig, să nu te plouă, bocancii contează foarte mult, talpa să aibă o aderenţă bună, până la urmă îţi stă viaţa în bocanc”, precizează Mircea.

„Majoritatea colegilor mei merg în cluburi, eu prefer ca în weekend să mă duc pe munte”

Elevul din Timişoara a mai avut şi alte aventuri pe trasee. S-a întâlnit şi cu ursul – l-a văzut de la distanţă, s-a retras încet, în linişte, înapoi, iar ursul şi-a văzut mai departe de drumul lui, povestește tânărul. În plus, a dat și de multe vipere.

Pe viitor ar vrea să devină salvamontist sau ghid montan. Mircea ştie că meseria de salvamontist este una destul de grea, un domeniu unde ai foarte multă responsabilitate, dar este… frumoasă. I-ar plăcea, de asemenea, să fie ghid montan, să ducă oamenii pe trasee, să le explice despre natură, munţi, animale.

„Majoritatea colegilor mei merg în cluburi, eu prefer ca în weekend să mă duc pe munte. În 2015 nu am mai apucat să fac atât de multe trasee, deoarece mă ocup şi de apicultură, care îmi consumă foarte mult timp liber”, spune Mircea.

Chiar dacă nu urcă pe munte, măcar să respecte muntele

„Când urc pe munte simt o energie pozitivă şi întotdeauna caut acel frumos, pe care nu pot să-l definesc. Când ajung pe vârf sunt fericit, este o reuşită, sunt mândru de mine pentru ce am reuşit să fac şi că am ajuns cu bine sus”, mai povestește tânărul de 17 ani.

Timişoreanul îi încurajează pe cei de vârsta lui, şi nu numai, să meargă pe munte, măcar să-l privească, să-l admire, să caute liniştea care este chiar şi la poalele muntelui.

„Chiar dacă nu urcă pe munte, măcar să respecte muntele, să nu lase gunoaie, să nu defrişeze păduri. Muntele te umple de energie pozitivă, deşi e greu ceea ce faci. Eu caut frumosul, care te umple de energie, tot ce vezi, peisajul, natura, păsările, animalele”, mai spune Mircea.