Scandalul brânzei de la Brădet a scos la iveală una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă industria alimentară românească: trasabilitatea producţiei. Legislaţia o cere, dar nu specifică modul în care această „contabilitate” a produselor este pusă în practică.

„Dacă fabrica acuzată de apariţia problemelor pentru consumul lactatelor ar fi avut bine pusă la punct această trasabilitate ar fi ştiut în trei minute care lot ar putea fi infectat, ar fi putut anunţa comercianţii că sunt probleme cu acel lot, dar putea putea afla şi de unde a provenit laptele folosit sau care dintre muncitori a realizat produsul. Deci, se putea descoperi imediat sursa contaminării, iar lotul respectiv eliminat”, ne-a declarat Stelian Câmpianu, directorul unei societăţi timişorene din domeniul IT.

Aceasta a realizat un soft care poate lua „urma” unui produs încă din stadiul de materie primă şi până când ajunge pe raftul magazinului. De exemplu, la un produs din brânză se poate detecta chiar vaca de la ugerul căreia a fost muls laptele.

„Legislaţia românească impune existenţa trasabilităţii, dar nu precizează dacă aceasta se ţine electronic sau pe hârtii. Şi nici nu cred că era fair play să îi impui unui producător să ţină electronic, depinde mult şi de dimensiunea firmei. Aşa, probabil că datele există, iar producătorul de brânză le are undeva notate, pe hârtie, iar când apare problema stă trei zile în arhivă şi frunzăreşte hârtiile până când găseşte acele date”, ne-a mai declarat Câmpianu.

Un asemenea soft se dovedeşte unul extrem de util, spun reprezentanții firmei. Spre exemplu, cel produs la Timişoara este implementat în România, la fabrica unui producător de produse din carne, una dintre cele mai mari din Europa. Iar implementarea sa permite trasabilitatea la cel mai jos nivel al lanţului de producţie, se poate spune chiar şi de unde provin furajele folosite la hrana animalelor care au fost sacrificate în procesul de producţie.

Funcţionalitatea softului de trasabilitate a fost demonstrată, miercuri, la Timişoara, în cadrul unuia dintre cele mai importante evenimente din domeniul IT din zona de vest a României, prin intermediul unei „machete” de producţie. Cardurile participanţilor la eveniment sunt înregistrate într-o bază de date, iar cu ajutorul unei maşini pe acele carduri sunt montate nişte rotiţe de plastic. Odată aceste rotiţe montate, cardul suport oferă trasabilitate. Ulterior, acest card scanat în cu totul alt sistem, dar care deţine acel soft, oferă toate datele utilizatorului, înregistrate în baza de date iniţială. La fel, şi produsele care intră în sistemul de trasabilitate, fie că este vorba de produse alimentare sau nealimentare, oferă consumatorului, dar şi producătorului sau managerului fabricii, toate indormațiile legate de acel produs: cine l-a făcut, când a fost făcut, dacă un anumit operator uman are o rată mai mare a defectelor descoperite la produsul finit, sau, în cazul produselor alimentare, dacă apare o problemă de sănătate, reface drumul de unde aceasta ar fi putut apărea.