„Îmi amintesc cutremurul pe care l-am trăit la Bucureşti când eram mic. Aveam doar 4 ani atunci, dar îmi amintesc cum ne-au evacuat din vechea ambasada şi cum, sub ochii noştri, unul dintre pilonii albi şi groşi ai clădirii a cedat şi s-a prăbuşit”, rememorează Toshi. În acest moment, familia şi rudele sale din Japonia sunt „relativ bine”, spune el. „Am fost avertizaţi că va mai fi un cutremur puternic peste trei zile, aşa că i-am spus mamei mele să pună toate mesele de jur-împrejurul casei, să se poată adăposti oricând. Sunt uşurat că, cel puţin, nu e niciun ocean prin preajmă”, ne-a spus ieri japonezul, găsind putere chiar şi să glumească puţin.
Muzician de profesie, Toshi Hito Tsushima este actualmente stabilit la Okinawa, unde predă la Sunset Music School. Regiunea sa este în afara ariei de catastrofe şi, dacă în iadul japonez din aceste zile, mai există un colţ de rai, acela este paradisul okinawan. „Ceea ce îmi reaminteşte de ce m-am mutat aici”, admite tânărul artist. Incurabil îndrăgostit de România, tatăl său a continuat să vină adesea în ţara noastră după ce şi-a încheiat cariera de diplomat. Chiar în momentul când s-a produs dezastrul din Japonia, Excelenţa Sa Kanji Tsushima sosise într-o vizită privată în ţara noastră. El se află acum la Constanţa, urmând să vină la Timişoara la începutul săptămânii viitoare. „Tata este destul de îngrijorat să fie atât de departe de familie şi de Japonia în aceste zile”, mărturiseşte fiul său. Milioanele de tragedii individuale, dar şi pericolul iradierii în urma exploziilor la reactoarele centralelor nucleare focalizează în acest moment atenţia japonezilor. „Toate aceste întreruperi de curent programate… Mă întreb ce se întâmplă, de pildă, în spitalele mici. Fac faţă generatoarele? Ce se întâmplă cu pacienţii care au nevoie non-stop de aparate care depind de electricitate?”, mai spune Toshi. Japonezii nu fac, din tragedia lor, o melodramă. Rar poţi vedea un nipon smulgându-şi părul din cap de disperare sau lamentându-se. Discreţia personală şi solidaritatea faţă de comunitate sunt legile nescrise ale codului japonez. „Încă trăiesc. Dar aproape de casa mea s-a produs tsunami. Nu avem apă şi lumină, dar suntem bine”, scrie Sakyo Shiseki, care a fost voluntar JICA în România în 2001-2003, predând Kendo, scrimă japoneză.
S.P.D.
Citiți principiile noastre de moderare aici!