Nicolae Robu a încercat să facă un top al celor mai importante realizări ale acestui an. Pe primul loc se află, evident, obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană.

„În primul rând ne mândrim cu o victorie uriașă, istorică a orașului nostru, și anume cu dobândirea titlului de Capitală Culturală Europeană, proiect în care, desigur, suntem mai mulți actori, dar, cum este și firesc și cum se întâmplă oriunde în lume, primăria are și responsabilitatea principală și contribuția de susținere principală”, ne-a explicat Robu.

Pe locul al doilea ar fi toate proiectele europene duse la bun sfârșit de municipalitate. Potrivit edilului-șef, rata de absorbție a Primăriei Timișoara este de 95,34%, cea mai mare din România.

„Ne mândrim, de asemenea, cu faptul că am reușit să ducem la bun sfârșit toate proiectele europene și să avem o rată de absorbție pe cele 35 de proiecte, deci foarte multe, de 95,34%, ceea ce, după toate informațiile pe care le am, ne situează pe locul întâi pe țară, nu mai există un alt oraș care să aibă așa de multe proiecte din care să nu rateze chiar niciunul”, a completat Robu.

Edilul-șef susține că nu s-a gândit niciodată să facă un top al principalelor realizări și că pentru a-l face așa cum ar trebui, ar fi nevoie de o analiză serioasă.

„Cele două realizări sunt așa cu un titlu de genericitate destul de pronunțat. Cred că a treia realizare este modul în care am reușit să susținem domeniul sănătății, domeniul educației, domeniul culturii și al sportului. Infrastructura este parțial cuprinsă în ceea ce am spus, în proiectele europene, dar sunt foarte multe lucruri pe care le-am făcut din venituri proprii și care nu au fost avute în vedere de mine la punctul doi, numai că, în acest an, nu am finalizat proiecte atât de mari ca în 2015, cum a fost cazul cu pasajul Michelangelo”, a mai spus primarul Timișoarei.

Anul nu se încheie pentru întâiul gospodar al orașului fără regrete. Dacă viceprimarul Dan Diaconu regretă că nu s-au putut face unele investiții, Nicolae Robu este mâhnit de faptul că aparatul primăriei nu se mișcă așa cum ar trebui.

„Regret că aparatul primăriei încă funcționează greoi și nu am reușit să dăm așa de multe certificate de urbanism și autorizații de construcție cum mi-ar fi plăcut mie, deși am dat foarte multe. Regret că nu am reușit să avansăm mai mult, tot din cauza birocrației și neacordării importanței cuvenite, cu proiectele de amenajare de baze sportive și de agrement în patru zone ale orașului, așa cum am promis încă din mandatul trecut. Abia acum au fost aprobate Planurile Urbanistice Zonale pentru două din cele patru și 2017 va fi anul în care vom intra pe teren și în sfârșit cetățenii vor putea vedea că promisiunea pe care am făcut-o nu a fost uitată, dar, din motive independente de voința mea, nu s-a putut ajunge în stadiul realizărilor, până acum. Mai regret și că firmele care colaborează cu noi nu au făcut față exigențelor mele. Mă refer doar la exigențele de ordin cantitativ. Eu aș fi vrut să reușim să amenajăm mai mulți kilometri de trotuare și să reabilităm mai mulți kilometri de carosabil”, a explicat edilul-șef.

El recunoaște că nu a reușit să facă tot ce și-a propus în acest an, dar crede că a compensat cu alte realizări.

„Nu am reușit să fac tot ce mi-am propus pe 2016, dar întotdeauna, în cazul meu, s-a întâmplat în felul următor: eu îmi fixez un număr de ținte și sunt ambițios când fac lucrul acesta, deși știu că probabilitatea să le ating pe toate este destul de mică. Dar, întotdeauna am grijă ca, pe lângă ceea ce reprezintă obiective propuse, să angajez și altele, multe, care să poată veni într-o compensare cu prisosință chiar a ceea ce nu pot face ca obiective efective. Deci, și în acest an, dacă ținem seama de câte lucruri am făcut în plus, asumate din mers, se compensează toate nerealizările despre care am vorbit”, a conchis Robu.

Edilul-șef a ținut să mai precizeze că „cea mai mare amărăciune” i-au lăsat-o două firme: cea care a câștigat licitația pentru ridicarea sălii polivalente a Politehnicii – a intrat în insolvență, iar sala nu e gata nici acum – și cea care ar fi trebuit să ridice noul corp de clădire al Spitalului de Copii – a intrat în insolvență și primăria a fost nevoită să semneze contract cu o altă firmă pentru continuarea lucrărilor.