Direcția Sanitară Veterinară a județului Timiș a demarat o campanie de informare a celor care dețin porci în Timiș pentru ca oamenii să știe din timp cum se manifestă această boală și să anunțe veterinarul de circumscripție. Acesta poate observa primele simptome și, la nevoie, să recolteze sânge și să trimită probele la analize. Acestea se realizează la Arad, iar durata primirii răspunsului este de la câteva ore până la o zi, în funcție de distanța de unde provine animalul, am aflat de la Adrian Popa, șeful DSV Timiș. Din fericire, virusul pestei porcine nu a ajuns încă în Timiș, ne asigură acesta. Efectul asupra județului ar fi unul devastator, având în vedere numărul mare de animale care ar trebui sacrificate.

Dar este necesară această sacrificare, având în vedere că acest virus nu afectează omul? Categoric, spune Popa, este un virus extrem de contagios, cu o rezistență remarcabilă în mediul exterior animalului infectat.

„Boala este foarte contagioasă și se transmite doar de la animal la animal. Dar, dacă este bolnav, până moare porcul elimină în atmosferă miliarde de viruși, iar acest virus este foarte rezistent, deci există posibilitatea de a transmite în jur. Orice contact cu virusul, fie că vorbim de contact între animale, fie că se transmite prin carne infectată, conduce la apariția virusului. Acesta este extrem de rezistent, iar locul unde poate exista se suprapune peste consumul uman. Virusul poate supraviețui până la trei ani în carnea congelată, până la șase – opt luni în carnea afumată sau sărată, dar poate fi distrus prin fierbere la 80 de grade”, am aflat de la Adrian Popa.

Modul în care bănățenii își cresc porcul de acasă influențează și el scăderea gradului de risc la apariția bolii. Mai precis, aici nu există tradiția lăsării porcului în afara cotețului. În alte zone, chiar din Ardeal, porcul iese din gospodărie și circulă pe pășuni, la fel ca vacile, de exemplu. Oamenii de aici preferă să țină animalul acasă, să nu îl lase să umble în afară.

Un alt risc major de transmitere a virusului pestei porcine este cel al mistreților. Din fericire, relieful Timișului face ca numărul de mistreți să fie mai scăzut aici, iar migrația lor limitată.

„Mistreții nu migrează decât dacă nu găsesc hrană sau apă, iar aici situațiile sunt mai puține de acest fel. Sunt 86 de fonduri de vânătoare, administrate fie de Direcția Silvică, Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor, fie de persoane private. Garda Forestieră îi coordonează. Cu AJVPS pot spune că ne-am întâlnit de cel puțin patru ori, avem o bună colaborare și discutăm, ne coordonăm cu ei”, mai spune Popa.

Există o serie de motive care pot duce la apariția și răspândirea pestei porcine africane: neanunțarea cazului de boală, neanunțarea decesului animalului, aruncarea porcilor decedați, probleme legate de ferme de furaje folosite în zone afectate, curățarea gunoiului din ferme afectate. De asemenea, un risc enorm este legat de sacrificarea animalelor contaminate.

Timișul este în acest moment integral acoperit cu medici veterinari de circumscripție. Sunt 85 de astfel de circumscripții, sunt toate acoperite. Aproximativ 70 medici cu contract cu DSV acoperind toate zonele, unele având mai multe în subordine.

În ceea ce privește îngroparea cadavrelor, aceasta nu se face oricum, porcul nu se îngroapă oricum. Există inclusiv aviz de mediu. Trebuie ca groapa să fie cel puțin doi metri deasupra apei freatice, plus se pun membrane izolatoare și porcii sunt dezinfectați. Din păcate, dacă apare un caz trebuie realizată sacrificarea, inclusiv la animale sănătoase, pentru că un porc bolnav va răspândi pe o rază mult mai mare virusul, un animal afectat poate elimina miliarde de viruși până va deceda. Simptomele includ refuzul de a mânca, conjunctivită, stare abătută, piele înroșită pe urechi, cap, burtă sau picioare, diaree cu sânge.