– În cadrul Cursului Internaţional de Artroscopie de la Timişoara aţi declarat că în România urmează să se deschidă patru bănci de ţesuturi, dintre care una aici. Despre ce este vorba?

– În 2006, România a intrat în cadrul unui proiect Phare de înfiinţare a patru bănci de ţesuturi şi celule în toată ţara, proiect care din motive necunoscute nu s-a materializat şi pentru care sperăm că România va găsi resursele financiare de 3,5 milioane de euro ca să îl poată duce la bun sfârşit totuşi. Proiectul a fost aprobat de Comisia Europeană, în special de Comisia de Transplant, în ideea că ţara noastră se găseşte la graniţa de est a Europei şi trebuie să fie, practic, o graniţă a tuturor ţesuturilor care vin dinspre partea de est a Europei spre vestul ei şi să existe astfel o filtrare cât se poate de bună.

– Ce prevedea practic proiectul?

– Practic este vorba despre înfiinţarea a patru bănci şi noi, ca Agenţie Naţională de Transplant, am gândit să le înfiinţăm la Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş şi Iaşi, pentru a avea o acoperire cât mai bună zonală, astfel încât în fiecare bancă să poată fi procesate, stocate, carantinate şi validate ţesuturi precum ţesutul musculo-scheletic – os, tendon -, atât de necesar patologiei ortopezilor, pielea, necesară marilor arşi, cornee, care sunt atât de mult folositoare patologiei oftalmologice, şi nu în ultimul rând ţesuturi pentru patologia vasculară.

– Aţi lansat chiar şi un termen: finalul acestui an.

– Da, România e obligată să finalizeze acest proiect la 31 decembrie acest an. Este o dată limită şi se pare, ca ultimă ştire, că vom porni acest proiect la acest sfârşit de 2010. Sunt convins că autorităţile noastre la nivel de Ministerul Sănătăţii vor găsi resurse finaciare pentru finalizarea acestor bănci atât de necesare unor specialităţi.

Se pare chiar că există o mică finanţare, o sumă de bani pe care o vom folosi pentru demararea acestui program Phare, iar pentru restul sumei urmează să se găsească resurse în 2011, astfel încât la finalul anului viitor să putem să inaugurăm aici o bancă.

– Logistic, de ce aveţi nevoie?

– Programul e structurat în sensul de a educa cei 14-15 oameni ce vor lucra în această bancă şi de a utila tehnic întreaga bancă. Cu ajutorul autorităţilor locale trebuie să găsim spaţiile necesare în fiecare dintre aceste patru puncte, ele au fost chiar identificate pentru situaţia în care proiectul va demara, iar noi vom veni să căutăm să vedem cu siguranţă care va fi această locaţie.

– În Timişoara s-a identificat un astfel de loc?

– Da, este un spaţiu găsit şi se pare că, după ultima discuţie de azi (3 decembrie, n.r.) se va mai căuta încă un spaţiu de rezervă.

– Şi care ar fi prima variantă?

– Este o locaţie situată la Policlinica de lângă Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu”, noi gândind că această bancă de ţesuturi să fie utilă şi părţii celulare, în special în ceea ce priveşte celulele hematopoetice necesare pentru transplantul medular şi de aceea ne-am gândit ca banca să fie, poate, mai aproape de Centrul de Transplant condus de doamna prof. dr. Margit Şerban.

Va fi o bancă de ţesuturi. Băncile pot fi numai de ţesuturi. Există acea idee că şi organele se stochează, dar nu e deloc aşa. Se ştie că, din momentul în care se recoltează organe, ischemia rece diferă de la un organ la altul, dar merge de la patru ore pentru cord, la şase-opt ore pentru ficat sau maxim 11 ore pentru rinichi, perioade în care aceste organe trebuie neapărat transplantate fără drept de comentarii. Aş vrea să adaug că sperăm ca 2011 să ne dea bucuria de a face în România primul transplant cord-pulmon, necesar în patologiile pulmonare.

Delia S. Barbu