În cimitirul evreiesc din Timișoara poți intra de duminică până joi, între orele 9 și 17 și numai cu capul acoperit. Când am intrat eu, în cimitir era pustiu, nici țipenie de om. Pustiu și o senzație de sfârșit de lume, mică apocalipsă a unei lumi fascinante plină de istorii pierdute. Pe cărările înfundate în buruieni, printre pietre funerare prăbușite, sparte, șterse de timp, crengi rupte și copaci căzuți, pe lângă anvelopele de mașină „depuse” la monumentul veșniciei lui Adolf Heller, am ajuns la mormântul domnului dr. Paul Costin, unde multele pietricele de pe lespede stau mărturie că fostul președinte al Comunității Evreiești din Timișoara n-a fost uitat.

Obiceiul de a pune pietre pe mormintele evreiești este o tradiție ancestrală, profund simbolică, un gest palpabil de comemorare, un fel de a spune ești aici, sunt aici, nu te-am uitat. Florile sunt efemere, se ofilesc și pier, piatra simbolizează eternitatea legăturii cu cei care au murit.

Chiar lângă mormântul său, o inscripție-săgeată, copilăros scrisă, îndreaptă pașii către „Rabinu’ minune”. Curiozitatea e invincibilă, căci un semn ca acela ar produce, probabil, pelerinaj perpetuu cu un pic de marketing turistic. Așa că urmezi semnele, pe la mărul de la mormântul lui Goldenfeld, piatra mormântului lui a căzut demult, pomul e viu și plin de mere dulci, gustul pe care-l știu de-o viață, neschimbat. Iau un măr, pun o piatră pe lespedea mătuită și merg mai departe către Rabinu’ Minune, pe sub salcia plângătoare de la mausoleu, pe lângă nucul plin de nuci al dr. Alfred Fried.

Ocolesc zeci de lespezi prăbușite, citesc numele, acolo unde se mai pot citi, pe unele le cunosc, în aerul lichefiat plutesc ambiguități și povești eterice despre vieți și oameni care au fost; doctori, rabini, profesori, negustori, mame, oameni cu istoriile lor într-o istorie mult, mult mai mare.

Primele documente oficiale care atestă prezența evreilor în Timișoara datează din prima parte a secolului XVIII. Comunitatea evreilor la Timișoara s-a înființat oficial în 1838. Bancheri, industriași, comercianți, medici, academicieni, avocați, editori, artiști, evrei au avut o contribuție incomensurabilă în istoria orașului. În anii ’30 trăiau în Timișoara cca. 14 000 de evrei; astăzi comunitatea este de ordinul sutelor.

În aerul lichefiat de arșiță, par să plutească, plasmatic, amintiri, regrete, istorii personale ce-au construit istoria, suspinul la unison al unui sfârșit de lume. E nefiresc de liniște pentru un loc din mijlocul orașului. La capătul alambicat al traseului marcat de inscripțiile cu litere copilărești, printre pietre căzute și copaci rupți, ajungi la mausoleul lui „rabi făcător de minuni”. Construit din piatră, mormântul său impozant rezistă impresionant timpului și este în continuare căutat și venerat de credincioși, evrei sau creștini.

O bancă umbroasă, tot din piatră, te lasă să-ți odihnești pașii, să-ți faci rugăciunile și să-ți pui în ordine dorințele de miracole. Pe lespede, sute de pietre rotunde memoriale și o piatră roșie, o buburuză pictată de cineva să-i înveselească amintirea.

Rabi Zvi Hirsch (Zwi Hirsh) Oppenheim a fost o personalitate excepțională. S-a născut în 1793, în Almaș. A fost fiul rabinului David și discipolul lui Rabbi Moshe Mintz, rabinul din Obern-Igen. În 1821 (sau anul 5581 ACC) îi succede tatălui său ca rabin-șef (*av beit din) în Timișoara și slujește comunitatea până la moartea sa, în 1859 (anul 5660 ACC). Cunoscut drept „Gaon Rabbi Herschele Temeswarer”, rabin eminent al Timișoarei, a fost celebru pentru erudiția sa vastă și integritatea morală profundă.

Este autorul cărții „Enay Ha-Datt/Ochiul cunoașterii”, o lucrare halakhică de referință. Rabi Moshe Schreiber, cunoscut sub numele rabinic Hatam Sofer, unul dintre cei mai influenți rabini ortodocși ai Europei secolului XIX, îl menționează cu admirație pe rabi Zvi Herschele din Timișoara „căci știu omul și vorbirea lui este profundă în Tora, cu claritate și cunoaștere, slujește mari înțelepți (…) guvernat de teamă de Dumnezeu”. Lui Rabi Zvi Hirsch Oppenheim i s-a spus adeseori „rabinul-minune” sau „rabi făcător de minuni”, iar reputația sa de tzadik (om sfânt) s-a păstrat până astăzi, precum ecourile numeroaselor povești de vindecări, binecuvântări și intervenții providențiale legate de viața și mai ales de mormântul său, după moarte.

La Szeged, în Ungaria, tururile ghidate în cimitirul evreiesc sunt printre cele mai captivante și atractive oferte turistice, iar locul la un astfel de tur se obține cu programare, mult timp înainte.

„Szeged, orașul palatelor, a fost mereu mândru de cetățenii săi evrei, care nu doar că au fost figuri esențiale în viața economică a orașului, ci au lăsat o amprentă durabilă și în domeniul științei, culturii și artelor. În cadrul plimbării noastre de o oră și jumătate, ne vom aminti de ei printre copacii umbriți ai cimitirului evreiesc, printre pietrele funerare frumoase și speciale chiar și în abandonul lor: rabini, lideri ai comunității, meșteșugari, jurnaliști, pictori, sculptori, fotografi, un celebru violonist de renume mondial de la sfârșitul secolului al XIX-lea și medici .

Pe lângă povești triste, amuzante, dar mai ales pline de învățăminte, vom vorbi și despre tradițiile legate de înmormântare și cimitir, despre inscripții, vom descifra semnificația simbolurilor și ne vom aminti și de victimele Holocaustului”, se spune în prezentarea turului. Cimitirul evreiesc din Szeged e o bijuterie, e îngriijit și impresionant. Un bilet pentru un astfel de tur costă 3000 de forinți, adică aproximativ 38 de lei.

Europa, care datorează enorm civilizației și culturii evreiești, are multe cimitire evreiești faimoase, care atrag anual milioane de vizitatori. Printre acestea, dacă ar fi să enumerăm doar câteva, se disting: Cimitirul evreiesc vechi Josefov din Praga, fondat în secolul al XV-lea, unul dintre cele mai vechi cimitire evreiești conservate din Europa, aici sunt înmormântate personalități importante, printre care: Rabbi Judah Loew ben Bezalel (Maharal), renumitul rabin de al cărui nume este legată legenda Golemului din Praga, cimitirul, bogat în monumente dense, suprapuse, cu simboluri mistice și medievale este vizitat de sute de mii de turiști anual;

Cimitirul din Varșovia, fondat în 1806, unde își dorm somnul de veci peste 200 000 de evrei, printre care Ludwik Zamenhof, inventatorul limbii esperanto; cimitirul evreiesc din Budapesta, unul dintre cele mai mari din Europa; cimitirul din Père Lachaise, Paris, unde se află și mormântul actriței Sarah Bernhardt; cimitirul evreiesc din Frankfurt am Main, care datează din secolul XIII și se învecinează cu un impresionant memorial pentru victimele Holocaustului; cimitirul Beth Haim din Ouderkerk aan de Amstel – Olanda, înființat în 1614 de comunitatea sefardă din Amsterdam, unde mormintele au inscripții în ebraică, portugheză și ladino; cimitirul din Cernăuți, cel mai mare cimitir evreiesc din Europa. Valoarea arhitecturală, istorică, patrimonială, culturală, capitalul de notorietate, legendele legate de ele, misterul, spiritualitatea fac din aceste cimitire evreiești locuri magnetice pentru un flux imens de vizitatori.

Mormântul Rabinului-minune de la Timișoara are, sub lespedea seculară de piatră, o fantă, o ușiță: acolo vezi maldăre de dorințe vechi sau mai noi, scrise pe bucățele de hârtie, mii de hârtiuțe, unele îngălbenite, dezintegrate, altele albe, noi, curate, semn că oamenii mai cred în minuni și în puterea lui Rabi Herschel de a le săvârși și continuă să-și pună speranțele în el și după 166 de ani. M-am gândit serios ce miracol i-aș cere lui Rabi Zvi Hirsch dacă aș avea o bucățică de hârtie și-un creion la mine.

Și cred că l-aș ruga să pe Rabi Minune să facă o minune pentru frumosul cimitir evreiesc din Timișoara.