Furtunile din zilele trecute au făcut prăpăd într-unul dintre cele mai frumoase, vulnerabile și impresionante locuri din Timișoara: cimitirul evreiesc. Copaci prăbușiți, pietre funerare și monumente răsturnate de vijelie printre alte zeci de pietre funerare căzute deja sub implacabila condamnare a timpului și nepăsării oamenilor. Cimitirul evreiesc se scufundă tăcut într-un crepuscul trist, odată cu enigmele, mărturiile, poveștile sale cutremurătoare, și cu o felie importantă din istoria orașului. Dezolare și splendoare. Asta este senzația care te copleșește pășind pe cărările înfundate, neîngrijite, ale cimitirului evreiesc, printre buruienile necosite, crengi rupte și morminte părăsite. Și totuși, undeva la marginea cimitirului, oamenii continuă să-și depună dorințele scrise pe petece de hârtie, la mormântul lui Rabi Minune, sperând la o minune.