În aceste condiţii, părintele se întreabă ce rost mai are învăţământul de stat, gratuit, dacă trebuie să cumpere atâtea. În listă, pe care o găsiți în galeria foto atașată, sunt trecute de la carnetul pentru corespondenţă cu părinţii, până la un joc educativ la alegere, acuarelă pentru amestecul culorilor, şervet de bumbac, creioane colorate, folii din plastic, dosare din plastic, o carte cu poveşti pentru biblioteca clasei, ori alfabetar magnetic. Sunt multe cerinţe, unele considerate acceptabile de către părinți, dar și altele, considerate nefolositoare Mai mult decât atât, părinţii au fost anunţaţi în şedinţa de început de an şcolar că trebuie să dea bani pentru zugrăveală, trebuie să-i cumpere un dulap copilului şi chiar o… bancă.

„Trebuie să-i cumpăr dulap la şcoală, trebuie să cumpărăm bănci, să zugrăvim. În fiecare săptămână este câte o şedinţă. Săptămâna trecută am dat 100 de lei pentru nişte caiete speciale. Luni ne-a fost prezentată această listă de către învăţătoare. Nu mi se pare normal. Ăsta este învăţământul gratuit în România. Mai bine îl duc la şcoală privată, iau salariul şi îl duc la acolo. L-am avut pe cel mic la grădiniţă privată. Dădeam 700 de lei pe lună şi nu duceam nimic de acasă, mânca acolo, se juca…”, spune un părinte al unui copil aflat în clasa pregătitoare din Timişoara.

Părintele nu vrea să-şi dea numele, nici şcoala unde învaţă cel mic, de teama repercusiunilor care pot apărea… Dar vrea să tragă un semnal de alarmă referitor la aceste practici care de către unii se consideră uitate. Ei bine, sunt mai actuale ca niciodată.Reprezentanții Inspectoratului Școlar Timiș spun că unitățile de învățământ nu au voie să colecteze bani de la părinți și le recomandă acestora din urmă să semnaleze orice cerere financiară.

„Noi le spunem tot timpul directorilor de şcoli să nu solicite bani. A avut loc şi o şedinţă cu directorii în care li s-a spus să nu îndrăznească să facă niciun fel de activitate care presupune strângere de bani în şcoală. Unitatea de învăţământ nu are voie să colecteze sume de bani. Nu-i treaba învăţătorului dacă cumpără părintele sau nu. Părinţii însă se feresc să spună, le este teamă că se va răzbuna cineva pe copiii lor. În situaţia asta ne învârtim în cerc închis. Nu neg că se poate întâmpla să fie aşa. Dacă fac asta, atunci să răspundă pentru faptele lor. Noi lucrăm acum la un proiect pe anticorupţie, să încercăm să conştientizăm, să facem o linie directă la inspectoratul şcolar, pentru informarea directă a părinţilor, a copiilor, ne chinuim să ajungem la ei, să poată anunţa. Să vină cu reclamaţii la inspectorat şi imediat ne sesizăm şi se vor reduce considerabil aceste situaţii dacă oamenii au curaj să spună ce li se solicită de către şcoli”, spune Aura Danielescu, isnpector şcolar general de Timiş.

În Timiş sunt aproape 300 de clase pregătitoare în acest an.