Paola Hidalgo, drumul din Venezuela în România. Povestea tinerei al cărei vis este să aducă aromele de acasă, la Timișoara

Paola Hidalgo ducea o viață liniștită în America de Sud alături de mama, sora și tatăl vitreg. Român de origine, muncea la o rafinărie când a cunoscut-o pe mama Paolei și a cerut-o în căsătorie la șase luni după ce un vecin le-a făcut cunoștință. Nu s-au gândit niciodată să se stabilească în România.

Totuși, „odată ce situația țării a început să devină din ce în ce mai complicată, politic vorbind, în 2015, ai mei au luat decizia de a pleca și bineînțeles că cea mai ușoară opțiune pentru noi era România”, ne-a spus Paola Hidalgo.

Cum a fost începutul

Acomodarea a fost pentru ea, își amintește Paola, dificilă, mai ales din cauza diferențelor uriașe de cultură. Chiar și limba română i-a dat bătăi de cap la început.

„Limba română este cea mai grea limbă latină, spaniola fiind cea mai ușoară, de aceea voi vedeți similaritățile și este foarte ușor pentru voi să o învățați, dar pentru noi e total opusul, începând cu pronunția. În ceea ce privește diferențele culturale, noi suntem mult mai deschiși și mult mai călduroși.

Vedem partea pozitivă a lucrurilor, însă aici cred că se simt foarte mult rămășițele comunismului. În momentul în care am ajuns aici, Timișoara nu era obișnuită cu străini, eu fiind mai tuciurie la piele, se vede că sunt străină, mă plimbam pe stradă și toată lumea se holba la mine, lucru care dacă m-aș fi dus în Spania nu se întâmpla. Așadar, oamenii erau foarte curioși într-un mod negativ, dar foarte neobișnuiți cu străinii și faptul că sunt vorbitoare nativă de spaniolă m-a făcut să aud «și eu m-am uitat la telenovele».

E o frază pe care o aud constant de când sunt aici și, într-un fel sau altul, e un lucru pozitiv pentru că eu am venit în România prima oară în vizită când aveam 15 ani și spaniola nu prea era deloc vorbită. Când m-am mutat aici, la 19 ani, deodată toată lumea vorbea spaniolă, cred că asta a ajutat ca bariera de limbă să fie una mai mică”, ne-a povestit Paola Hidalgo.

Întrebată cum s-a obișnuit cu iernile din România, Paola a dat un răspuns surprinzător: „Îmi place foarte mult frigul, vin dintr-un oraș care e pe coastă și erau 40 de grade tot anul, așa că odată ce am simțit frigul a fost minunat pentru mine”.

Față în față cu România sufocată de birocrație

În România, cel mai tare o deranjează birocrația.

„Mi se pare că aici să faci orice lucru îți ia destul de mult și cred că procesele sunt un pic învechite, cu hârtie în mână, când multe lucruri ar putea să fie online. Dar pe lângă asta, cred că deja după nouă ani m-am acomodat destul de bine.

Am ajuns la punctul în care prietenii mei, care majoritatea sunt români, îmi spun că sunt mai româncă decât mulți”, a declarat pentru Tion tânăra din Venezuela.

În ceea ce privește gastronomia, Paolei îi place să mănânce sarmale „făcute de alții” și mămăligă cu ouă ochiuri cu un pic de brânză făcută de ea.

„La noi cea mai cunoscută mâncare se numește arepas, care e practic o pită făcută din porumb alb și se umple cu orice vrei tu. Avem și ceva numit Tequeños, e o bucățică de brânză în aluat și prăjită, dar are un gust anume pentru că brânza e altfel, aluatul e altfel. De Crăciun, mâncarea noastră e mai indigenă, aluat umplut cu carne învelit în frunze de bananier și poate ceva mai „exotic” – supa noastră de fructe de mare”, ne-a povestit tânăra.

La Timișoara, noul „acasă”, e bine

În Timișoara, cel mai mult îi place că oamenii sunt liniștiți.

„Aici nu e grabă, e numai bine, oamenii sunt foarte amabili. Nu mi s-a întâmplat să merg într-un loc și oamenii să nu-mi sară în ajutor. Sunt liniștiți, e bine”, ne-a spus Paola.

În timpul liber, Paolei îi place să meargă la teatru, mai ales la Auăleu și consideră că timișorenii sunt foarte talentați când vine vorba de teatru și muzică.

„România este o țară extraordinară. Mi se pare că poți să faci așa de multe lucruri aici. N-am călătorit foarte mult, dar mi-a plăcut mult la Șuncuiuș, în județul Bihor, a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Am făcut rafting, am stat la cort. Mi-a plăcut mult și în satul Bucium din județul Alba, unde natura este extraordinară”, ne-a mai spus Paola Hidalgo.

Cum arată viitorul pentru Paola?

Paola Hidalgo a studiat Jurnalistică la Universitatea de Vest, însă dintotdeauna a visat să fie ca Anthony Bourdain, care a fost unul dintre cei mai mari bucătari și critici culinari din lume. A învățat singură tainele preparării cafelei de specialitate.

Bea zilnic cafea de când avea 12 ani.

„Știam de foarte mică faptul că mâncarea și cafeaua erau pasiunile mele, astfel că am intrat în urmă cu patru ani în HORECA, în domeniul cafenele. Intenția este de a deschide la un moment dat propria mea cafenea cu specific venezuelean în Timișoara, incluzând câteva preparate specifice de la noi, cum ar fi arepas.

Mi-ar plăcea să fie un centru cultural pentru toți străinii latino care sunt în Timișoara, să putem aduce o bucățică din cultura noastră pentru că nu suntem mulți. Simt că Timișoara are nevoie de mâncăruri din altă parte, dar să nu fie doar paste, pizza, burger. Nu există mâncare latino.

În Timișoara sunt deja foarte multe cafenele de specialitate. De exemplu, dacă vreau să merg la o cafenea, simt că am o grămadă de opțiuni, dar când mă gândesc la ce să mănânc, opțiunile sunt foarte reduse. Se bea cafea foarte bună în Timișoara. Cafeaua mea preferată e W 60, o cafea la filtru făcută manual. Dacă nu e asta, comand Flat White, care este practic două shot-uri de expresso și lapte spumat”, mai spune Paola Hidalgo.

Cu oarecare mirare, Paola spune că România este o țară foarte strictă atunci când vine vorba despre cetățenie.

„Românii vor să plece, iar străinii care sunt aici, muncesc și vor să rămână, nu sunt lăsați. Abia peste doi ani pot să aplic pentru cetățenie. Abia după încă un an, în cel mai fericit caz, aș putea primi cetățenia”, ne-a spus tânăra din Venezuela.

De aproape nouă ani, de când și-a părăsit țara natală, Paola n-a mai fost în Venezuela, deși îi este dor de rudele rămase acolo. Drumul e foarte lung, iar biletele de avion sunt costisitoare. Tinerii din generația ei s-au mutat în Spania sau în Argentina.

Paola este doar unul dintre cei 7,7 milioane de venezueleni care au fost nevoiți să își părăsească țara de origine. Și asta e doar statistica oficială.