Victor Ponta says:

Victor Ponta: “Vă rog să citiți cu atenție ceea ce scriu acum, într-o sâmbătă liniștită. Și vă rog să citiți cu atenție, mai ales, textul mult mai clar, detaliat și științific pe care îl atașez după această introducere. Este un text excepțional, scris de C.C., un prieten și un om extrem de pregătit și experimentat!
Dacă nu aveți timp sau chef să citiți acum, vă rog măcar să nu uitați de acest text. Cel mai probabil veți reveni la el undeva în viitor și veți spune: „Ah, au fost oameni care ne-au prevenit!”.

“1945 – un grup minuscul, cu slabă susținere pop.ulară, cu lideri fără personalitate sau prestanță, dar bine organizat, ideologizat și sprijinit din afara României, a început să ocupe metodic toate pârghiile de putere ale statului. Se numea PCR – Partidul Comunist Român – și a subjugat România timp de 45 de ani.
2025 – un grup mic, cu susținere pop.ulară sub 10%, cu lideri necarismatici și cu atitudine de „aparatchik”, bine organizat și ideologizat, puternic sprijinit și controlat de forțe din afara României, ocupă la fel de metodic pârghiile de putere ale statului. Se numește USR – Uniunea Salvați România.
PCR și USR sunt creații neromânești, reprezentând valori și interese străine poporului român. Și totuși, au avut și au succes!
De ce? Cum? În ce fel? Cum am ajuns aici? Ce putem face dacă vrem să salvăm România de cei care s-au autoproclamat „salvatori”? Cum să reușim acum ceea ce nu am reușit în 1945? Citiți textul lui C.C., pe care îl preiau aici :
Atenție la USR: România nu înțelege ce i se întâmplă!
“Asistăm la un fenomen foarte periculos: în vreme ce noi suntem anesteziați de scandaluri mediatice sterile, iar partidele tradiționale se află în metastază morală, inerte și incapabile să reacționeze, USR a devenit de facto cel mai puternic partid din România. Al patrulea partid ca forță parlamentară s-a transformat în vioara întâi a spațiului politic.
Înaintează lent, metodic, disciplinat, neobosit, cu identitate internă și cu un comandament central. O strategie de infiltrare, nu de cucerire frontală. Este un fenomen real, observabil și perfect explicabil prin teoria „statului paralel” în sensul ei academic: rețele ideologice care, în absența unei opoziții ferme, ocupă spațiile goale ale instituțiilor statului.
USR deține Președinția, a preluat MAE (canalul suveranității externe), MApN (interfața cu NATO), Ministerul Economiei (creierul industriei), Ministerul Mediului (poarta tuturor investițiilor), MIPE (poarta de intrare a fondurilor europene, prin Dragoș Pîslaru, userist cu state vechi), posturile publice de radio și televiziune (monopolul asupra „normalității” publice). Se pregătesc să preia Avocatul Poporului (pun presiune pe Guvern) și dau asaltul asupra justiției. Despre calitatea și performanța acestor „lideri” vorbesc faptele lor.
Până și Guvernul pare confiscat. Bolojan, izolat în propriul partid, pare să fi fost capturat de USR. Altfel nu se pot explica politicile inepte impuse cu forța coaliției de acest premier care riscă să ne prăbușească economic, social și politic.
Despre Nicușor Dan nu are rost să vorbesc. Mă încearcă un sentiment de milă: este prăbușit sub povara funcției și a provocărilor epocii. Un om poate onest în felul lui, dar care nu înțelege nici politica, nici administrația, și care nu-și iubește poporul pe care ar trebui să-l conducă în aceste vremuri tulburi, de reașezări cataclismice. Iar după îndepărtarea lui Ludovic Orban, singurul consilier venit dintr-un alt orizont politic, userizarea lui este completă.
USR nu are legitimitatea votului și nici experiența guvernării. Dar are altceva, ce PSD și PNL n-au avut niciodată: o disciplină aproape militară, o coerență ideologică (rigidă, dar coerență), un nucleu intelectual foarte activ și o alianță strategică cu anumite periferii de putere din UE.
Știe cineva care este proiectul acestei grupări, dincolo de imprecațiile de „lupi moraliști”? Cum vor ei să arate România după ce vor fi cucerit întreaga putere?
Liderii USR, în frunte cu Nicușor Dan, Țoiu, Moșteanu, Pîslaru, Drulă, Ghinea, Vlad Voiculescu ș.a.m.d., sunt figuri șterse, fără vlagă, fără forță electorală, fără charismă și fără alt proiect decât cucerirea puterii de dragul puterii.
Dar aceștia nu sunt singuri pe câmpul politic. Dacă individual nu conving decât în bula useristă, împreună formează o grupare unită de o ambiție nelimitată, dar fără finalitate și fără empatie. Și, mai presus de toate, au în spate o armată redutabilă, omniprezentă și imposibil de contracarat cu mecanismele statului democratic.
⸻
Sursa reală a puterii USR
Sursa puterii sale nu este doctrina, nici proiectul și nici liderii. Este rețeaua de ONG-uri politico-morale, armata paralelă a USR-ului – cea mai sofisticată structură de putere informală din România modernă. Nu sunt ONG-uri reale, ci organizații concepute pentru funcții politice precise:
1. Fabrica morală – producția industrială de „bine” și „rău”
Aceste ONG-uri stabilesc cine este „c.urat” și cine este „corupt”, cine este „democratic” și cine este „nedemocratic”, cine este „pro-european” și cine este „anti-european”.
Ele nu dezbat, ci emit verdicte. Din studiouri, rapoarte, conferințe și comunicate cu aer academic. Creează aura useristă: „noi suntem civilizația, restul sunt barbarie”.
Aceasta nu este retorică politică — ci inginerie psiho-socială.
2. Mecanismul de rușinare – arma preferată a userismului
ONG-urile politico-morale nu critică, ci atacă. Nu analizează, ci denunță. Nu pun întrebări, ci emit sentințe morale.
Structura este perfect disciplinată. USR ridică o temă, ONG-urile sar cu indignare calibrată, presa afiliată amplifică, adversarii sunt decredibilizați în 24 de ore.
De asta se tem PSD și PNL. Nu de USR, ci de ONG-urile care îi vor distruge mediatic dacă ridică vocea.
3. Infiltrarea prin experți – colonizarea tăcută
USR nu are elite autentice. Liderii săi sunt oameni fără identitate, fără putere de convingere, fără proiect. Dar rețeaua de ONG-uri produce „experți”: tineri, vocali, agresivi, disciplinați.
Aceștia sunt livrați la cheie în ministere, consilii de administrație, agenții, think tank-uri guvernamentale. Sunt consilieri ai Premierului și ai Președintelui.
Rolul lor: transformarea statului într-o platformă de implementare ideologică. Nu sunt tehnocrați, ci misionari.
4. Media paralelă – „Ministerul Adevărului” în varianta useristă
USR controlează parțial mass-media clasică. Dar are ceva mai eficient: ecosistemul digital al ONG-urilor – site-uri, bloguri, platforme de fact-checking, think tank-uri, influenceri.
Obiectivul: crearea unei realități paralele, unde USR este „lumina”, iar adversarii sunt „întunericul”. Orice critic devine „putinist”, „corupt” sau „incompetent”.
Acest ecosistem este adevărata gură de foc a userismului.
5. Canalul ideologic de import
ONG-urile sunt canalul prin care România importă directive ideologice străine în politici publice. Fără dezbatere, fără filtru național, fără adaptare la realitate.
De aici vin politicile hiper-ecologiste paralizante, standardele ideologice pentru justiție, presiunile pe Biserică și tradiție, narațiunile despre sec.uritate, energie și război.
USR nu conduce. Este doar interfața electorală a unei agende pre-stabilite.
6. Rețea imposibil de dat jos prin vot
Acesta este cel mai grav aspect.
Poți vota împotriva USR. Dar nu poți vota împotriva ONG-urilor care îl susțin.
Nu poți vota împotriva finanțărilor externe, a dominației morale sau a „experților” infiltrați.
USR poate pierde alegerile, dar rețeaua rămâne.
⸻
De ce PSD, PNL și UDMR sunt paralizate?
Simplu: li s-a inoculat rușinea.
USR nu a câștigat prin forță, ci prin delegitimare morală.
PSD crede că nu are dreptul să vorbească, PNL nu mai știe cine este, UDMR nu vrea să devină ținta Bruxelles-ului.
O țară cu partide rușinate este o țară deschisă capturării.
⸻
De ce poporul român nu explodează?
Pentru că românii au obosit. Au fost mințiți, furați, alungați. Sunt manip.ulați, dezamăgiți, certați și disprețuiți.
Au devenit o masă de manevră care nu mai crede pe nimeni și nici în propria voce.
USR exploatează perfect acest abandon civic.
⸻
Verdictul final
USR nu reprezintă progresul, nici modernizarea și nici Europa.
USR reprezintă o operațiune morală de anulare a democrației reale – un psy-op construit pe ideea unei purități inventate într-o țară debusolată.
Situația îmi amintește de Germania anilor 1932–1933. Atunci, un partid mic, marginal, aparent inofensiv, a ajuns la o putere disproporționată. Cauzele erau asemănătoare: partide tradiționale slăbite, elite obosite, un președinte slab și influențabil, un stat paralizat, o opinie publică manip.ulată, o administrație penetrată.
Nu spun că useriștii sunt naziști, dar tiparul istoric seamănă. Analogia este structurală.
Ca și Germania de atunci, România de azi este un stat fragil, prins într-o lume dură și într-un timp de răscruce.
USR și rețeaua sa ongistică nu sunt viitorul României. Ele au fost construite din afară pentru a exploata cu cinism slăbiciunile noastre. Sunt simptomul unei Rome asediate din interior.
Nu exagerez. România este într-un moment în care semnalul de alarmă încă poate salva ceva.
Peste trei ani, ar putea fi doar un epitaf.
Dacă nu tragem frâna acum, ne vom trezi târâți într-un model care nu ne reprezintă și care nu ne va mai lăsa să respirăm.
Toate centrele de decizie, toate instituțiile, toate mecanismele politice vor fi fost capturate de agenții USR.
Vom trăi într-o societate orwelliană.
Adevărul trebuie spus cu voce tare, cu furie rece, chiar dacă doare, sperie sau deranjează.
Nu trebuie să ne temem să vorbim despre pericol. Situația internă și complicațiile externe după încheierea războiului din Ucraina ne obligă la luciditate.
Nu mai e vorba de PSD, PNL, USR, Bolojan sau Nicușor Dan.
E vorba de destinul nostru ca națiune și de viitorul copiilor și nepoților noștri — cei care vor mai fi rămas în țară.
Știu că acest text va deranja. Vor exista reacții mânioase din partea rețelei de ONG-uri.
Dar, la vârsta și experiența mea, nu am voie să tac. Cine tace acum va plânge mai târziu.
Poate, în ceasul al doisprezecelea, ne vom trezi la realitate.
Acum, mai mult ca oricând, trebuie să strigăm: „România, trezește-te!”