“Despre începuturile muzicii de orgă știm doar atât ca ea s-a născut din îngemănarea sunetelor cu credința si glasul rugăciunii. Glasurile omenești s-au unit cu sunetele orgii înca dintru începuturile creștinismului. Cu toate acestea, documentele ne vorbesc despre acest instrument încă din vremurile Greciei antice, când au fost construite niște instrumente muzicale numite hidraulus. Ktesibos din Alexandria a realizat, se pare, un asemenea instrument muzical, în sec. II d.Hr. În unele tratate muzicale arabe numele lui Arhimede este legat de construcţia orgii hidraulice. Stanislav Lem în lucrarea Summa technologiae prezintă acest instrument muzical mai degrabă ca pe o curiozitate, şi nu ca o realizare. De asemenea Vitruvius în lucrarea De Arhitectura descrie orga hidraulică ce se compunea din următoarele elemente: camerele şi pistoanele de pompare a aerului sub clopotul plin cu apă; camerele de vânt, dotate cu un sistem de registre (între 4 şi maxim 8 registre) realizate din nişte tije metalice care se intersectau cu sistemul de tractură pentru acţionarea clapelor; reglete care închideau sau deschideau orificiile prin care aerul putea să intre în fluiere ca să producă sunete; fluierele (tuburile) de orgă al căror număr putea fi cuprins între 6 şi 27. Pentru ca orga să sune se pompa aerul, se fixau registrele şi se acţionau tijele dotate cu nişte arcuri în capăt, cunoscute sub denumirea de arcurile lui Hero. Mai târziu unii constructori vor acţiona tijele cu arcuri folosind clapele. Aceste clape aveau o lăţime de până la 5 cm. şi puteau fi acţionate chiar şi cu ajutorul coatelor. Cu timpul aceste clape, au fost aşezate în ordinea sunetelor, iar pe fiecare clapă era scris sunetul, cu o denumire alfabetică. Un alt strămoş al orgii se naşte în tradiţia Romei. Cu toate că la început orga era un instrument muzical cunoscut în Bizanţ, fapt demonstrat prin orga pe care o primeşte cadou Pipin cel Scurt, în anul 757, iar mai târziu, în anul 812 Carol cel Mare (Francul) primeşte tot din Bizanţ o orgă, locul de naştere al orgii de tip clasic este apusul european.
Una din cele mai vechi orgi cunoscute în istoria construcţiei orgilor este orga din Aquincum. Locul unde arheologii au găsit orga este un castru roman, ce poartă denumirea de Aquincum, nu departe de Budapesta. Conform celor mai noi teorii privind restaurarea acestei orgi, ea poate fi datată ca fiind construită în sec. III după Hristos. Cu toate că pe frontispiciul lăzii de vânt este menţionat cuvântul “hidra” cercetările actuale consideră că orga a fost construită cu un sistem pneumatic, bazat pe nişte foale de forjă, care pompau aerul în lada de vânt şi că denumirea de “hidra” este doar o denumire moştenită de la vechiul Hidraulus, iar orga face parte din categoria orgilor pneumatice”, punctează prof.dr. Felician Roşca, într-un fascinantă incursiune în istoria Reginei instrumentelor.
Recitalul său de orgă intitulat „De la începuturi, la Johann Sebastian Bach” va avealoc în data de 21 noiembrie 2012, la orga neobarocă din Biserica Adventistă ( Str. Independenţei nr. 19 Timişoara).
Citiți principiile noastre de moderare aici!