Odată identificaţi, cei care încalcă legea, toată lumea se aşteaptă ca ei să ajungă cât mai repede după gratii. Situaţia nu este însă întotdeauna aşa, iar procurorii ne explică cum stau lucrurile în realitate: poliţiştii au stat cât se poate de rău cu banii, nu şi-au permis să plătească timbre pentru expedierea citaţiilor, iar pentru plata unei analize pentru stabilirea alcoolemiei ori o autopsie, nici nu se mai pune problema…

„Chiar dacă, în ceea ce priveşte dosarele instrumentate în regim de urmărire penală proprie nu au fost probleme, întrucât Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a achitat cu promptitudine expertizele şi constatările dispuse, în ceea ce priveşte situaţia de la nivelul unităţilor de poliţie, în 2010 s-au menţinut, în primele şase luni, aspectele reţinute în cursul anului 2009: lipsa fondurilor necesare expedierii citaţiilor, efectuării expertizelor, chiar şi în situaţia în care acestea sunt obligatorii – de exemplu expertize dispuse în dosarele de circulaţie în vederea stabilirii alcoolemiei, expertize psihiatrico-legale în cauzele cu minori, autopsii dispuse în vederea stabilirii cauzelor decesului în dosare având ca obiect morţi patologice sau violente”, a menţionat Ion Braşoveanu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în raportul de activitate pe 2010. Potrivit acestuia, deşi în a doua jumătate a anului 2010 poliţiştii au obţinut fondurile necesare achitării serviciilor medicale, situaţia creată a condus la depăşirea gravă a termenelor de soluţionare a cauzelor.

Procurorii se plâng şi de numărul poliţiştilor, dat fiind numărul mare de dosare.

„Cu ocazia verificării efectuate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara privind ritmicitatea efectuării actelor de urmărire penală în dosarele penale mai vechi de şase luni de la începerea urmăririi penale şi mai vechi de un an de la prima sesizare, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a constatat că, în cazul dosarelor înregistrate la Poliţia Municipiului Timişoara, principala cauză a întârzierilor în soluţionarea dosarelor o reprezintă numărul mare de dosare ce îi revine spre instrumentare fiecărui lucrător de cercetare penală”, a adăugat prim-procurorul Ion Braşoveanu.

În acest context, având în vedere şi exigenţele impuse urmăririi penale – aducerea la cunoştinţă a învinuirii, audierea martorilor după începerea urmăririi penale -, s-a ajuns în situaţia ca dosare având ca obiect infracţiuni rutiere de complexitate redusă sau furturi din societăţi comerciale să rămână nelucrate perioade de cel puţin şase luni.

C.C.