Preotul iconom-stavrofor Horia Țâru explică faptul că între toate praznicele există o legătură profundă și inseparabilă.

„Hristos S-a întrupat, a propovăduit, a pătimit, a înviat și S-a înălțat la Ceruri. Între toate acestea există o unitate minunată. Înălțarea este ultimul praznic împărătesc, în sensul că este punctul final al lucrării de mântuire a neamului omenesc”, arată preotul.

Potrivit acestuia, Sfinții Părinți au evidențiat importanța aparte a acestei sărbători, chiar dacă toate praznicele împărătești au aceeași valoare duhovnicească.

„Dacă Hristos nu S-ar fi întrupat, nu ar mai fi existat Învierea și Înălțarea, iar dacă nu ar fi înviat, zadarnică ar fi fost întruparea”, subliniază Horia Țâru.

Vorbind despre sărbătoare, preotul îl citează pe Sfântul Epifanie al Ciprului, care considera că mulți oameni privesc Înălțarea ca pe o sărbătoare mai puțin importantă deoarece nu îi cunosc adevărata semnificație.

„La fel cum capul este podoaba trupului, sărbătoarea Înălțării este podoaba tuturor sărbătorilor și plinirea tuturor praznicelor împărătești”, amintește preotul din scrierile sfântului.

Semnificația profundă a praznicului constă, spune acesta, în ridicarea firii omenești la slava dumnezeiască prin Hristos.

„După ce a deschis Cerurile, Hristos ne-a dat să vedem priveliște străină, adică propriul nostru trup așezat pe tronul împărătesc”, explică Horia Țâru.

Preotul mai arată că, deși prin întrupare Hristos a îndumnezeit firea omenească, oamenii nu au înțeles pe deplin măreția Sa în timpul vieții pământești.

„Atunci când Hristos S-a înălțat la Ceruri, oamenii au cunoscut cine este El cu adevărat”, mai spune acesta, evocând și învățătura Sfântul Diadoh al Foticeei, potrivit căreia prin Înălțare „lucrarea lui Hristos a umplut lumea de cunoașterea lui Dumnezeu”.

În final, textul amintește și cuvintele Sfântul Apostol Pavel din Epistola către Tesaloniceni: „cei morți întru Hristos vor învia întâi”.