Până în Lefkada, în maşină, drum întins din Timişoara până în insula grecească. Dar cum ajung în Lefkada? Nu e greu. Traseul obişnuit al timişorenilor spre Grecia. De la Timişoara am ieşit pe Calea Şagului, am mers spre Stamora Moraviţa, am trecut vama (destul de repede – 2-3 maşini) şi am mers spre Vârşeţ – apoi Kovin şi Smederevo. Unii preferă să meargă prin Belgrad şi să urce pe autostradă de acolo, dar din ce în ce mai mulţi timişoreni preferă să urce pe autostradă la Smederevo, deoarece drumul este mai liber. Aşa am preferat şi eu. Aveţi grijă să nu vă pierdeţi, dacă plecaţi în puterea nopţii. Unele GPS-uri, alegând drumul cel mai scurt, vă fac să urmaţi un traseu de biciclete prin pădure, de unde va trebui neapărat să vă întoarceţi. Am dat de acest traseu anul trecut şi am oprit la ora 3 noaptea în pădure atunci când maşina a refuzat să ”sară” peste hăurile din pământ… Aşa că… atenţie! După aceea e uşor.
Printre refugiați, în Macedonia
Am urcat pe autostradă la Smederevo şi am mers în direcţia Nis (localitate unde se cam termină şoseaua de mare viteză), apoi o parte pe drumul naţional, apoi am intrat în Macedonia.
Aici, de obicei, sâmbăta sunt cozi mari la vamă şi am aşteptat ceva – aproximativ o oră pentru ambele vămi – Serbia şi Macedonia. Curios a fost faptul că am văzut şiruri, şiruri de refugiaţi pe marginea autostrăzii, oameni care mergeau spre o lume mai bună, care să-i primească cu braţele deschise. Macedonia am străbătut-o în nici trei ore, mare parte pe autostradă şi prin câteva zone unde se lucrează. Dar ne întoarcem puţin, pentru că vameşii macedoneni mi-au lăsat un gol… Nu în suflet, nici în stomac… Ci in… portofel. De aceea vă spun – NU uitaţi atunci când plecaţi de acasă să aveţi carte verde şi pentru Macedonia – sau, cu alte cuvinte, asigurare. Vameşii din Macedonia zâmbesc tare galeş când văd că nu ai şi te trimit la un broker de asigurări chiar în vamă unde o asigurare pe 14 zile costă 50 de euro. O „afacere” care pute de la un kilometru, dar nu-ţi faci nervi în concediu. Plăteşti şi înjuri printre dinţi… pe cel care ţi-a făcut asigurarea în România…
Pe vapor, ca în autobuz
După ce am străbătut Macedonia, am făcut un plin la benzinăria de pe dreapta, înainte de graniţă, intrând în Grecia pe la Evozoni. De aici, drum întins pe şosea expres şi autostradă până când am ajuns în vecinătatea insulei unde ne-am petrecut concediul. Autostrada Egnata Odos, care te duce până spre Lefkada, este foarte frumoasă şi plină de tuneluri săpate în stâncă, pe bani… europeni. Atenţie numai la benzină. Pe vreo 300 de kilometri nu este nicio pompă, doar în localităţile în care autostrada are ieşire, nu direct pe autostradă. După o oră-două pe un drum naţional plin de serpentine, am intrat pe la Preveza, după ce am trecut două poduri, unul sub, altul deasupra pământului, ori a mării, pe insula Lefkada.
Aici, prima localitate care te întâmpină e capitala insulei, urmată de alte localităţi aflate de-a lungul coastei. Nu-i mare lucru această primă localitate. Are un port, muzee, mai mult închise decât deschise, şi multe biserici, care chiar arată ca în poveşti. Mai fain e la Nidri – locul unde am stat. Nidri este localitatea cea mai mare (deşi Lefkada se crede regină), fiind şi principalul port, locul de unde pleacă vapoarele în croaziere de o zi. 15 euro de persoană costă o astfel de croazieră, iar indiferent de vaporul pe care îl alegeţi traseul este cam acelaşi. Am fost şi… am regretat…
Vapoarele aproape că fac şir indian unul după altul. Se pleacă pe la 10 dimineaţa, iar întoarcerea din croazieră este la 18.30. Deşi înainte ţi se umple capul cu tot felul de promisiuni, că vezi plaje, iar vaporul opreşte des, în principiu croaziera este o plimbare unde mai mult de jumătate din timp stai pe vapor cu alte sute de oameni, ca în autobuz, pui piciorul pe o plajă, o oră, vizitezi o localitate, Kefalonia, tot o oră, apoi toate lucrurile se fac de pe vapor. Privit şi înotat. A mai oprit vaporul în câteva locuri unde ne-au invitat să sărim de pe platforma vasului. Nu am… „servit”… De altfel… nu puţini s-au lovit în timpul săriturilor şi au avut nevoie de îngrijiri medicale. Căpitanul, un ins preocupat, care mai trăgea câte un somn când vaporul era pe loc, avea trusa de prim ajutor la el, la îndemână, ştia el ce ştia…
Criză? Doar la televizor
Oricum, sunt tot felul de oameni de marketing în şlapi, pe plajă, care te invită în croazieră şi îţi spun că vaporul are chiar şi piscină. Ei bine, nu are… Are doar un jacuzzi pentru copii… Oricum, când am ajuns în Lefkada am văzut că grecii sunt în criză doar la televizor, iar omului de rând nu prea îi pasă de tulburările de la Atena. E adevărat, mulţi dintre grecii Lefkadei lucrează în turism, sunt patroni de pensiuni, baruri, meserii care, de obicei, nu sunt atinse de criză. E adevărat însă că, cel puţin în cazul proprietarilor de pensiuni, oamenii nu sunt atinşi nici de „boala” facturilor. Se merge pe încredere, o strângere de mână şi ţi-ai rezervat o cameră. Dorind să-mi prelungesc vacanţa trei zile, am apelat la proprietarul vilei unde stăteam. Imediat a găsit-o pe vară-sa, care avea o vilă la 50 de metri distanţă. Am dat banii, am intrat în cameră, iar singurul lucru care îmi va aminti că am fost acolo sunt fotografiile, nu vreo chitanţă, în care să scrie că am plătit o anumită sumă pentru a închiria o cameră la faţa locului.
În rest, grecii sunt calmi, prietenoşi, vorbesc engleza şi te invită în prăvăliile lor. O bere la terasă ajunge la 3 euro, un suc pe la 2 şi ceva, iar o porţie de mâncare pe la 10-14 euro. La supermarket, un kilogram de cartofi este 80 de eurocenţi, o bere – 80 de cenţi, dar am găsit şi la un euro, mai în centrul staţiunii. Suvenirurile şi hainele nu sunt atât de ieftine ca în alte părţi ale Greciei. O cană cu simboluri din Lefkada costă 5-7 euro, iar un tricou fără mari pretenţii ajunge pe la 10 euro. Atmosfera este însă relaxantă, nu se simte criza, iar prin staţiune vezi englezi, finlandezi, sârbi, italieni şi bineînţeles români. Nu rataţi plajele Egremni sau Porto Katsiki, chiar sunt… faine. Sunt… ca în filmele americane… şi merită să mergeţi acolo. Mănăstirea Faneromeni este de asemenea un loc deosebit. Sunt multe locuri, pe o singură insulă, care merită vizitate, iar românii şi timişorenii sunt şi ei acolo… Români sunt mai puţini ca în alte părţi, dar sunt… acest an fiind printre cei de început în care cei din ţara noastră descoperă Lefkada. Acum, românii se îndreaptă din ce în ce mai mult spre acest loc, chiar dacă eu am făcut pe drum ajunge 15 ore, cu propria maşină, cu tot cu stat prin vămi. Oricum, Lefkada merită descoperită, iar pe greci criza nu-i face să fie neprimitori, ba din contră.
Trebuie doar să mergeţi pe plaje însorite, liniştite, cu muntele în faţă şi în vecinătatea insulei cumpărate de Onassis… Apa este curată, fără valuri şi caldă… un loc numai bun pentru un concediu departe de probleme… Grecii fac daruri? Mai fac! Dar rar… Un magnet este cel mai mare dar pe care l-am primit după ce am cumpărat mai multe produse dintr-un magazin unde singurul vizitator era praful. Nu m-am ferit de acest dar, dar nici nu l-am dat mai departe. Şi de unde atâtea daruri de la oameni când natura acestei ţări ne dăruieşte atât de multe? Păi nu mai bine ne ferim de darul grecilor şi primim cu bucurie darurile Greciei?
Tu ai fost în Lefkada? Spune-ne impresiile tale în secțiunea de comentarii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!