Norihiro Haruta era student când a ajuns pentru prima dată în Europa, în vara lui 1990. Era la Berlin și uitându-se la televizor voia să afle mai multe despre România, unde tocmai a căzut comunismul. A venit atunci la București și s-a întors peste trei ani. A ajuns la Timișoara, orașul unde oamenii au început Revoluția din 1989, primul oraș liber de comunism. A stat la niște prieteni și împreună cu aparatul său foto a mers pe străzile urbei și a făcut fotografii oamenilor, locurilor. Nu le-a developat, nu le-a scanat, până acum doi ani, când un prieten din București i-a cerut pozele făcute atunci. A dat și peste cele cu Timișoara, le-a pus pe internet, și de atunci acestea au un succes enorm, mai ales că unii oameni se regăsesc în ele…

„Acum doi ani, prietenii prietenilor mei, care locuiau în București, aveau un site cu Bucureștiul și un prieten al unui prieten m-a întrebat dacă am poze din 1990 din România, din București. I-am trimis fotografiile. Oamenii vor să vadă 1990. 1990, sunt aproape 30 de ani, oamenii au acea conștiință să-și amintească despre Revoluție, cred că e ceva istoric, 30 de ani, o generație s-a schimbat. În 2011 am avut un mare cutremur în Japonia, și spuneau că vom mai avea astfel de cutremure peste 9-10 ani, Cine știe ce se va întâmpla la următorul cutremur, poate eu voi muri, așa că am scanat aceste imagini pentru oamenii din Timișoara”, a spus Norihiro Haruta pentru TION.

În Timișoara a venit în 1993. Norihiro Haruta a absolvit universitatea în 1992 și a început să lucreze în televiziune, făcea film documentar. A vrut să facă un astfel de film de televiziune despre România, dar nu avea destule informații. S-a întors în România, în iarna lui 1993, noiembrie sau decembrie. A venit la București, a fost la Râmnicu Vâlcea, și o prietenă l-a chemat să vină să viziteze Timișoara.

„Am venit să vizitez Timișoara, dar nu m-am mai întâlnit cu acea prietenă. Am stat în căminul studențesc, am stat două-trei săptămâni în Timișoara. Am mers prin Timișoara, am făcut fotografii. Țelul meu nu era neapărat să fac poze, ci să stau cu oamenii, să călătoresc. Oamenii din România sunt foarte… umani. Vedeam oameni foarte liberi, comparativ cu cei din Japonia, foarte liberi în gândire. Surprinzător pentru mine, ținând cont de dictatură. După 35 de ani în care nu a fost libertate, după ce a murit Ceaușescu, în 1993 oamenii erau atât de liberi, simțeam asta din expresia lor facială. Am descoperit multe lucruri în România. Eram tânăr, oamenii îmi spuneau multe lucruri, vedeam libertatea în ceea ce spuneau, în ceea ce făceau”, povestește Norihiro Haruta.

S-a întors în 2000 în Timișoara. „Totul s-a schimbat. Nu-mi amintesc unde trebuia să merg. Încercam să-mi amintesc…”.