Expoziția în sine a fost un contrast, între întuneric și lumină, speranță și disperare, nimfe și zombi, iar la final a avut de câștigat privitorul. Am stat de vorbă cu cei doi artiști din Timișoara despre succesul lor de la București, o combinație îndrăzneață între două stiluri contrastante care atrag privitorul.

Are cuvântul Ondine… Alina Ondine Slimovschi

foto: Adrian Panduru

Doi artiști din Timișoara într-o expoziție la București. Cum v-ați găsit și cum ați ajuns să expuneți împreună?

Atât eu cât și Paul Baraka Marat am fost invitați de a participa împreună la a 12-a ediție Art Safari, fiind reprezentați de Sineva – Artă Importantă. Despre Paul Baraka Marat pot spune că este un artist de forță, și cu toate că pană în prezent nu am colaborat, acum ni s-a oferit ocazia de a o face. Eu am avut oportunitatea de a participa cu o serie de lucrări chiar de la prima ediție Art Safari, din anul 2014.

Care sunt „speranțele” lui Ondine și „disperările” lui Paul?

Titlul „Nimfe și zombi. Speranța lui Ondine și disperarea lui Baraka” a fost propunerea organizatorilor, dorind realizarea unui contrast între două modalități de surprindere a realităților contemporane. Din punctul meu de vedere, atât creația mea cât și a lui Paul Baraka Marat vizează o paletă complexă de emoții și reacții, adresându-ne practic în mod complementar prin tehnicile de redare plastică și ideatică unui fond comun de experiență umană care comportă inerent dihotomia speranță-disperare, întuneric-lumină, binele și răul etc. Speranța este una dintre coordonatele psihicului uman, însă trebuie întreținută printr-o continuă și asiduă muncă de construcție pentru atingerea ei. Sunt exact ipostazele surprinse în picturile mele.

Cum se înțeleg lumina și întunericul în această expoziție? Ajung la un consens sau o parte învinge?

Binele și răul, asemenea oricăror contrarii, nu se pot recunoaște unul în lipsa celuilalt. Sunt intrinsec și etern conectate. Eu nu percep expoziția noastră drept o luptă, ci mai degrabă un dialog care impactează privitorul în moduri diferite prin prisma experienței fiecăruia.

Pe când o astfel de expoziție la Timișoara?

Nu pot spune care vor fi demersurile viitoare, tot ceea ce pot să dezvălui este faptul că antagonismul propus în cadrul acestei ediții Art Safari, Ondine – Baraka reprezintă o ofertă artistică ieșită din tiparele obișnuite.

Care sunt lucrările care vă reprezintă cel mai bine în această expoziție și cum au rezultat ele?

Lucrările mele sunt profund personale, fiecare lucrare punctează o etapă ori o anume experiență din existența mea, încifrată simbolic prin repertorul imagistic la care recurg, drept urmare sufletește mă regăsesc în fiecare. E durere, suferință, luptă, interiorizare, reflecție, respectiv răspunsuri la realitatea în care trăim cu toții. Am speranța ca vizitatorii acestei expoziții să-și regăsească propriile trăiri, poate, ascunse în adâncul sufletului. În mod deosebit mă raportez la lucrările – Different Ways – cu pragul fin dintre viața adultă și desprinderea de copilărie a tinerei femei, expresia chipului și a privirii sugerând deopotrivă curiozitate și teamă, curaj și speranța; Abandon – unde pasiunile, regretele, deciziile întârziate, fuga și abandonul, trădările și suferințele profund reprimate într-o lume distopică, izbucnesc pe neașteptate.

Într-o lume bântuită de iluzii, dorința mea este ca încremenirea sau latența, sau chiar levitația, ca stări în care sunt surprinse personajele mele, să fie asociate momentului adevăratei „treziri”; Heaven and Earth – în care mă adresez sensului dual al existenței, contrastului dintre a ști și a spera (privirea ațintită în prezent „știe”, cea ridicata spre cer exprimă speranța), legătura dintre cele două planuri fiind pana ca simbol al prezenței divinului care ne însoțește.

Stăruiesc în mod constant asupra intensității emoțiilor redate prin privire – durere și determinare, suferință și decizie, expectativă și dorință; Astral Connection – prin care vizez o percepție mai înaltă a esenței feminine, în parte de-sexualizată, spiritualizată, o carnalitate între acceptare și respingere, dematerializată, cvasi stilizată. Cadrul feeric, oniric oferă speranța evadării într-un alt perimetru spiritual, apariția mesagerului mitologic, inorogul, simbol al inocenței și purității, facilitează desprinderea.

În esență, prin lucrările mele doresc în mod constant să subliniez factorul de sensibilitate, de profunzime a trăirilor interioare, uneori manifeste, alteori interiorizate pentru a nu se uita un element fundamental din existența noastră, emoția, și deopotrivă să invit la introspecție.

foto: Adrian Panduru

Care sunt planurile pentru mâine?

Am în plan elaborarea unei noi serii tematice despre care nu doresc să dezvălui prea multe deocamdată.

Are cuvântul Paul… Paul Baraka Marat

foto: Adrian Panduru

Doi artiști din Timișoara într-o expoziție la București. Cum v-ați găsit și cum ați ajuns să expuneți împreună?

Amândoi facem parte din portofoliul de artiști reprezentați de Sineva – Artă Importantă și am primit invitația de a expune împreună la ediția a 12-a a ArtSafari.

Care sunt „speranțele” lui Ondine și „disperările” lui Paul?

Trecând peste șocul inițial pe care mulți vizitatori mi-au spus că l-au avut, lucrările mele sunt făcute să provoace și să evidențieze lupta primordială între bine și rău, prin sarcasm și ironie.

Cum se înțeleg lumina și întunericul în această expoziție? Ajung la un consens sau o parte învinge?

Ceea ce este interesant în cazul nostru este că există o juxtapoziție între esteticile noastre, cu toate că la nivelul căutărilor și curiozităților avem multe în comun. Suntem amândoi interesați de condiția umană și de reprezentarea condiției umane prin simboluri. Cred că acesta este și motivul pentru care lucrările noastre funcționează foarte bine împreună în expoziție. Odată ce treci de șocul inițial începi să descoperi tot ce stă dedesubtul pânzelor și instalațiilor.

Pe când o astfel de expoziție la Timișoara?

Mulțumesc frumos Timișoarei, dar în viitorul apropiat nu am nimic în plan aici, cu atât mai mult cu cât în perioada următoare doresc să-mi mut atelierul în București.

Care sunt lucrările care vă reprezintă cel mai bine în această expoziție și cum au rezultat ele?

„Coborârea de pe cruce” este lucrarea, mai exact o instalație, de care sunt atașat și care are o însemnătate deosebită pentru mine, datorită viziunii pe care am avut-o. În vis mi-a apărut Mircea Eliade, Cioran și Michelangelo, care mi-au arătat cum ar trebui să arate o coborâre de pe cruce à la Paul Baraka Marat.

foto: Adrian Panduru

Care sunt planurile pentru mâine?

Cum am spus și mai devreme, urmăresc să mă mut în București cu atelierul, acolo unde voi lucra în continuare, având deja conturate planurile pentru următoarele proiecte.