Anul acesta, măsuratul oilor la Rudăria a avut loc sâmbătă, 6 mai. Mai mulți localnici, în frunte cu primarul Mihai Otiman, au urcat pe munte, la stână, unde au luat parte la un adevărat festin culinar.

Drumul destul de anevoios a fost parcurs cu mașini de teren ori cu tractoare în ale căror remorci au urcat participanții la acest străvechi obicei. Pe vremuri, oamenii urcau cu căruța trasă de cai la smâlz.

Localnicii și-au omenit invitații cu brânză și clisă friptă, coleașă (mămăligă), găigană (omletă) cu urdă, miel umplut la proțap, carne de pui și porc la grătar, răchie, cozonac și prăjitură. După ce au servit bucatele tradiționale ca la picnic, rudărenii au încins brâul.

Foto: Adrian Panduru

În trecut, în Eftimie Murgu erau 20 de stâne, însă cum mulți localnici au renunțat să mai crească oi, în clipa de față mai sunt doar trei stâne.

„M-am pomenit cu acest obicei, clar că se păstrează, aș putea spune, de câteva sute de ani. E un obicei care adună comunitatea, face posibilă comunicarea, socializarea între membri strungii (n.r. – stânii) respective. Fiecare are invitați și toată lumea se simte bine. Mielul este umplut cu măruntaie fierte, se adaugă condimente, cartofi, ceapă prăjită, se pun la proțap, brucă, așa cum îi zicem noi și se lasă undeva la patru ore după ce se face un jar destul de consistent. Bineînțeles, cu o zi înainte de pregătesc lemnele pentru a avea jarul respectiv”, ne-a spus Mihai Otiman, primarul comunei Eftimie Murgu.

Potrivit tradiției moștenite din bătrâni, localnicii care dețin oi se reunesc la stână, unde laptele este măsurat cu un băț din lemn gradat. În funcție de cantitatea de lapte, sătenii știu câtă brânză vor primi la vară din partea ciobanilor.

„Acest obicei este unul specific comunităților care au și crescători de oi și este situat în jurul sărbătorii de Sfântul Gheorghe, între Sfântul Gheorghe și Sfinții Constantin și Elena. Conform calendarului popular, se scot animalele din stână la pășune. De ce este măsuratul oilor? Pentru că se acumulează o cantitate mare de lapte din care se produce brânza și această recoltă cum ar fi trebuie împărțită în conformitate cu niște standarde reale, adică se măsoară cantitatea de lapte pe care o dă fiecare oaie, se face o estimare și se împarte brânza, produsul final. Ciobanul-șef, baciul, face această împărțeală, care își notează rezultatul într-o formă tradițională pe un băț”, ne-a declarat dr. Andrei Milin, etnolog la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.

Pentru ca această tradiție să fie cunoscută și de generațiile următoare, reprezentanții Muzeului Satului Bănățean din Timișoara au documentat sâmbra oilor din 2023 și vor arhiva pentru posteritate evenimentul.

De asemenea, luna viitoare va avea loc o expoziție la muzeu cu fotografii realizate la măsuratul oilor de la Eftimie Murgu.

„Evenimentul la care am asistat ține de tradiție. Dacă această tradiție se alterează din cauza plecării tinerilor la muncă în străinătate va fi greu de presupus că în următorii 10-15 ani vom mai avea astfel de evenimente. Pentru comunitățile pastorale, măsuratul oilor era poate cel mai important eveniment de primăvară. Nu e de mirare că într-o astfel de comunitate toți locuitorii se strâng și pe lângă activitățile ce țin concret de măsuratul cantității de lapte se și distrează, se simt bine, e o adevărată petrecere a întregii comunități. Noi, prin metode moderne de înregistrare a acestor evenimente, de conservare pe peliculă sau audio-video încercăm să documentăm și să arhivăm pentru generațiile viitoare. Din păcate, nu ține de noi, noi suntem doar niște invitați.

Tradiția trebuie dusă mai departe de comunitatea vie, de comunitatea satului și aici nu e doar implicarea primăriei, ci ține efectiv de dezvoltarea economică a comunității respective. Dacă păstoritul nu mai este considerată o industrie utilă comunității respective, aducătoare de profit, de venituri, de hrană, atunci e greu de spus dacă tradiția mai poate fi salvată în viitor. Mă tem că generațiile viitoare nu se vor mai putea bucura de astfel de evenimente. Dar nu se știe niciodată, sunt foarte mulți tineri care se întorc în comunitățile din care au plecat. Aceste comunități, cum este cea de la Rudăria, este una vie, autentică și asta ne dă speranțe pentru viitor”, ne-a declarat conf. dr. Dorel Micle, directorul Muzeul Satului Bănățean.