Printre cei 12 profesori din România care au fost premiați miercuri, 8 septembrie, în cadrul Galei Merito, se află și Adriana Bălaj din Timișoara. Evenimentul aflat la cea de-a șasea ediție, s-a desfășurat la București, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

„Chiar a fost un moment unic, în sensul că am primit pentru prima dată recunoașterea aia oficială că uite faci bine ce faci, ești un om valoros. Cumva elevii și oamenii pentru care tu faci asta te-au propus și ai câștigat, că nu-i vorba doar de o hârtie și de statueta aceea. E vorba de cum au vorbit elevii despre mine”, a spus ea pentru Tion.

„Creativă, determinată, energică, ambițioasă și empatică”. Sunt cuvintele cu care s-ar descrie Adriana Bălaj și cele care o definesc cel mai bine. A terminat la Colegiul Național Bănățean, fiind pe profilul filologie. A urmat apoi Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul UVT și tot aici a urmat și masterul. Acum face un alt master, pe educație, acestea fiind marele ei pasiuni: istoria și educația. Încă din generală îi plăcea istoria, iar în liceu a știut clar că vrea să devină profesoară de istorie.

„Am început să predau cum am terminat facultatea, în 2013. Prima oară am fost învățătoare în satul meu natal (n.r. – Cărpiniș) am văzut că era un post de învățătoare și nu era luat. Era un post pe un concurs din școală, de necalificați și am avut o clasă de a II-a și ei mi-au deschis iubirea asta față de copilași. Ei au terminat clasa a VIII-a în pandemie și când erau micuți, i-am pus să-și scrie o scrisoare pentru ei în clasa a VIII-a. Le-am păstrat, le-am laminat și le-am trimis prin poștă cu o poză cu noi”, a povestit profesoara.

A dat examenul de titularizare și, deși a luat notă mare, nu existau posturi. Astfel, timp de cinci-șase ani a făcut naveta în mai multe localități. Mergea la început în patru sate și își punea alarma cu numele localității, notându-și de unde trebuia să ia transportul. Circula fie cu trenul, fie cu autobuzul.

„Nu m-am lăsat bătută. În fiecare an am mers la titularizare, mi-am tot luat posturi și am tot schimbat. Cred că sunt aproape 12 școli în care am predat. Acum predau la Școala Gimnazială Nr.1 și la Școala Babel din Timișoara”, a mai spus Adriana Bălaj.

La început i-a fost greu. Era o profesoară tânără și căuta variante prin care să ajungă la elevi, prin istorie.

„Eram pregătită bine științific, dar nu erau materiale în școli”

„Eram extrem de dezamăgită, în sensul că eram pregătită bine științific, dar nu erau materiale în școli. Mă așteptam să se fi schimbat lucrurile de când am fost eu elevă și încercasem să predau în stilul clasic, dar nu erau super atrași. Mi-am dat atunci seama că trebuie să fac lucrurile diferit, să-i atrag, și așa am început încet-încet cu materiale, cu jocuri, cu piese de teatru, cu proiecte. La început mi-a fost foarte greu, îmi căram (fac asta și acum) în geantă cărți, materiale, foarfece, creioane, tot felul de lucruri, pentru că unii copii nu aveau. Nu existau cărți atractive și făceam zaruri și jocuri și foarte mult am diversificat”, ne-a povestit câștigătoarea premiului Merito.

Multe dintre activitățile făcute le postează și pe pagina de Facebook „History made fun”, pentru a inspira și alți profesori. Elevii ei sunt foarte atrași de jocurile cu conținut legat de istorie.

„O iau foarte în serios pe conținut de istorie. Ce le place cel mai tare, partea când le introduc lucruri din viața lor reală în clasă, adică am făcut cu ei fișe de personaj. E important să știe și cum se face academic o fișă de personaj, dar pentru început, la gimnaziu, le-am zi de exemplu celor de clasa a VI-a să-și aleagă un personaj și să-i facă o pagină de Instagram și de Facebook. Cum ar arăta pagina lui Napoleon? Cu cine ar fi acolo? Ce ar face? Am avut super surprize și de la copii care nu erau pasionați de istorie și nu erau cei mai buni din clasă. Era o implicare maximă, pagini de Facebook cu Stalin, care a rupt prietenia cu Adolf Hitler”, a povestit Adriana Bălaj.

De când predarea a fost mutată în online, odată cu declanșarea pandemiei, a trăit în două extreme. În școala privată copiii erau obișnuiți cu online-ul, aveau Classroom, dar la școala de stat lucrurile au stat altfel.

„Nu aveau foarte mulți acces, intrau foarte puțini copii sau unii n-au intrat deloc. În online e partea asta pozitivă – forțați am fost învățați să lucrăm cu foarte multe resurse, dar a fost foarte greu pentru că am simțit că mulți dintre elevii mei au fost lăsați în urmă. Cu toată străduința profesorilor și cu toate orele atractive, efectiv nu puteau intra. Nu aveau tablete, nu avea mediu în care să intre”, a povestit profesoara.

Despre implicare și inspirație

Vicepreședinte al ONG-ului Inițiativă în educație, Adriana se ocupă de doi ani de organizarea clubului de carte pentru profesori. Povestea ei la acest ONG este însă mult mai veche: a devenit voluntar, contributor activ, apoi coordonator de proiect și în cele din urmă vicepreședinte.

„Andrada Mazilu și era atunci și Cătălin Șipoș, ei au fondat ONG-ul și au făcut serile InEdu și era prima seară. Eu eram în perioada în care nu știam ce să fac cu copiii și căutam evenimente din Timișoara și l-am văzut. Seara aia a fost transformatoare pentru mine. Eu eram în punctul: «Nu mai pot. Nu-i ce mă așteptam. Nu-s oameni să facă altfel?». Și am auzit-o pe Andrada vorbind și am zis gata, trebuie să mă implic”, a povestit Adriana Bălaj.

„Apreciez că în tot acest timp a continuat să se formeze și să se dezvolte în rolul ei de profesor, că a împărtășit și dăruit altora din experiența ei, că a fost sprijin pentru alte cadre didactice și că a continuat cu aceeași pasiune să le fie aproape elevilor. Este o sursă continuă de inspirație pentru mine, de la modul în care predă, la relația pe care o dezvoltă cu elevii săi. Îmi amintesc cât de impresionată eram de mentalitatea ei atunci când îmi povestea cât de mari sunt dificultățile în școlile în care lucrează, iar ea nu se dă bătută, alegând mereu să spună «Acolo unde este greu și nimeni nu vrea să meargă, acolo este cea mai mare nevoie de profesori dedicați. Voi continua să fiu profesor și pentru acei elevi pe care nu ți-ai dori la clasă, căci acolo ai cele mai mari șanse de a produce schimbare și a genera impact»”, ne-a spus Andrada Mazilu.

Istoria…

Elevii la ore învață faptul că istoria nu este doar despre date și evenimente. Este despre a înțelege viața, tot ce se întâmplă în jur și cum au evoluat toate aceste lucruri.

„Ne interesează să vedem cauza și efectul. Să vedem «uite, lumea de azi se schimă, să vedem ce e cu pandemia asta, a mai fost vreodată? Ce au făcut oamenii atunci?» Să le explic efectiv lumea în care ei trăiesc, că s-a confruntat cu diverse lucruri, cum au făcut, cum să evite greșelile, chiar dacă e clișeu, dar până la urmă istoria se repetă și trebuie să vezi unde se îndreaptă lucrurile. (…) Nu vreau să-i fac istorici. Vreau să aibă gândirea aia de istoric, în sensul de analiză și în orice domeniu merg ei, să devină oameni responsabili. Nu trebuie să fie neapărat olimpici sau să le placă istoria. Nu e despre asta”, a spus câștigătoarea premiului Merito.

editor Amalia Kui